Nicolae Diaconu

Nicolae Diaconu (12 noiembrie 1947, Ţicleni, judeţul Gorj) - poet, traducător şi publicist. Este fiul Mariei (născută Digă) şi al lui Ioan Diaconu, ţărani.

A urmat şcoala primară în localitatea natală, gimnaziul la Târgu Cărbuneşti, iar din 1962 a fost elev al Liceului „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu. După bacalaureat (1966), a devenit student la Facultatea de Filologie, secţia română-italiană, a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. Coleg de serie cu Ion Mircea, Adrian Popescu şi Marcel Constantin Runcanu, a făcut parte din Cenaclul Echinox şi din redacţia revistei cu acelaşi nume (1970-1971).

După licenţă, timp de un an, a fost profesor la Liceul Viticol din Isaccea (judeţul Tulcea). În 1972, s-a mutat la Târgu Jiu, unde a lucrat, la început, ca redactor la ziarul „Gazeta Gorjului”, apoi, din 1973, ca documentarist la Casa Corpului Didactic Gorj. După 1990, a fost consilier la Inspectoratul pentru Cultură al judeţului Gorj.

Primele poezii îi sunt publicate în revista „Ramuri” (1968); colaborează cu versuri, traduceri (din Dante şi Quasimodo), eseuri, articole şi reportaje la „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Amfiteatru”, „Flacăra”, „Gazeta Gorjului”, „Ramuri”, „Viaţa românească”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Brâncuşi”, „Coloana” (Târgu Jiu), „Literatorul”, „Gorjeanul” etc.

Editorial, debutează în 1976, cu volumul de versuri Călătorie spre ceilalţi. De asemenea, a iniţiat sau a participat la realizarea unor antologii de literatură, editate la Târgu Jiu: Gorjul literar (1975, 1977, 1980) şi Hyperion (I, 1980), colecţia „Brâncuşiana”. Este director fondator (din 1995) al revistei „Brâncuşi” şi al Editurii Fundaţiei „Brâncuşi” din Târgu Jiu.

Cu o carte Diaconu a debutat mai târziu decât poeţii Adrian Popescu şi Ion Mircea, colegii săi din primul grup echinoxist. După un stagiu în antologii precum Gorjul literar (1969 şi 1975) sau Caietul Editurii Eminescu (1973), în care sunt cuprinse poeme din seria celor selectate pentru primul său volum, poetul este lansat de Editura Scrisul Românesc din Craiova. Deşi alcătuită „în sensul unei viziuni totalizatoare” (Octavian Soviany), Călătorie spre ceilalţi este o culegere cu diferenţe vădite între ciclurile componente (Şapte rondeluri, Locul geometric, Nox Orphei şi Călătorie spre ceilalţi).

În dinamica lăuntrică a cărţii, rolul central, coagulant, îl are Orfeu, văzut ca model ideal al poetului. Acesta rosteşte un cântec venit dintr-o altă lume („infernul memoriei”), într-o stare de iluminare, de „somnie” (sau veghe) vizionară: „Cineva blând mă cutreieră - în somn / Nu-i nici măcar o umbră cu margini îngheţate / De nu mai pot nicicum să dorm - / Un ochi ce-ar sta întruna deschis pe jumătate” (Chiar dacă ierburi străvezii de mare). Într-o atare concepţie, mai mult schiţată decât cristalizată, poezia e „doar o transcriere” a unui cântec primordial, arhetipal.

Poemul titular al cărţii următoare, din 1990, Doar o transcriere, rămâne definitoriu pentru formula poetică a lui Diaconu. Reluând cadenţele eminesciene din Stelele-n cer, poetul sugerează că versul său e în căutarea, de fapt, a cuvântului esenţial şi a ceremoniei care să nască lumea prin cântec. De aici tonalitatea de invocaţie, notaţie reflexivă şi incantaţie: „Totul în tine / ca-n întuneric, / Până devine / Curat şi feeric - // Ca litere între / Elitre şi trup, / Zile fără de soţ / În preajmă se rup // Cu sunet misterios / Ca şi cum ar cânta / - Un zvon, cel dintâi, / Te-a cucerit cândva, // Încât şi acum / Pe drumuri în jos / Doar transcriere-i / Mersul melodios.”

Deseori dependentă de modele (Eminescu, Blaga, dar şi Teohar Mihadaş, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru şi Adrian Păunescu), poezia lui Diaconu are, în momentele ei privilegiate, o configuraţie originală, mai ales în poemele marcate de o melancolie a descendenţei, a imperfecţiunii.

Opera literară

  • Călătorie spre ceilalţi, Craiova, 1976;
  • Doar o transcriere, Craiova, 1990;
  • În voia literaturii, Târgu Jiu, 1998.

Antologii, ediţii

  • Hyperion, Târgu Jiu, 1980 (în colaborare cu Nicolae Dragotă);
  • Prima carte albă asupra capodoperei, Târgu Jiu, 1997;
  • Brâncuşi. Paşi pe nisipul eternităţii, Târgu Jiu, 1997;
  • Brâncuşi, acum, Târgu Jiu, 1997;
  • Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, Târgu Jiu, 2000.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …