Nicolae Caratană

Nicolae Caratană (14 iulie 1914, Horopani, Grecia - 19 octombrie 1992, Constanţa) - poet. Este fiul Lambrei şi al lui Gheorghe Caratană, cărăvănar.

A învăţat puţină carte (două clase primare în greceşte şi două în limba română), dar s-a cultivat ca autodidact. Încă adolescent, păstor la poalele Olimpului, îi citea pe marii poeţi greci antici în original, precum şi pe cei contemporani, în special pe cei de origine aromână, printre care Zalocostat şi Vallaoritis, Costas Palamas, Vlahoyanis, Sikelianos, Cariotakis, Cavafis şi Cristalis, pe care îi recita ca un actor autentic. A învăţat limba română citind literatură, mai ales din Eminescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Bacovia, Voiculescu, pe care îi socotea printre cei mai de seamă lirici ai lumii. „De-am şti să ne facem reclamă - spunea adesea, cu amărăciune - ne-ar cunoaşte toată lumea.”

Caratană vine în ţară târziu, abia în 1935, stabilindu-se în Dobrogea. Publică sporadic în revistele de literatură dintre cele două războaie mondiale. Debutează editorial în 1972, la insistenţele prietenilor, cu poemele din Lampadoforie. Autorul făcea apel la mitologie şi istorie, într-o limbă românească păstoasă, amintind de Cuvinte potrivite, şi cultiva metafora arborescentă, vrând să dea lirismului o perspectivă pronunţat existenţială.

Profund şi meditativ vrea să fie întregul lui discurs liric şi în culegerile ce au urmat: Lâna de aur (1975), Inscripţii rupestre (1981), Arbori (1989) şi Pod peste legende (1992). O poezie a interogaţiilor, în vers clasic, cantabil, cu o zicere expresivă atât prin cuvânt, cât şi prin mesaj (aici în transpunere literară): „Cată să fii bumerang: / întors înapoi la locul plecării, / după ce ai vânat un triumf sau un rang / şi-ai vânat mirarea mirării. // Plecând la drum, întreabă pe primu-ntâlnit / unde pot vâna infinit? / Unde absolut, unde destine? // De te-mpiedici de-o piatră, căzând, îţi va spune: / Numai în tine, numai în tine, / În tine se întâmplă marea minune!” (Bumerang).

O explorare continuă a eului şi a lumii, fără satisfacţia găsirii răspunsurilor, poezia fiind după Caratană un spaţiu al dilemelor, o continuă interogaţie. Publică un singur volum de versuri în dialectul aromân, Aşteptu soarili (1985).

După ce închină câteva poeme graiului de acasă, din Macedonia, el încearcă acelaşi tip de poezie reflexivă, vrând să dea identitate şi sieşi, şi lumii: „Aruncă-ţi trupul cât mai departe, / La ce-ţi trebuie? îmbătrâneşte, / doar vocea s-o aperi de moarte, / din trupul de care avuseşi parte. // Păzeşte-ţi vocea, păzeşte-o de corbi, / de trup n-ai nevoie, te lasă..., / Homer gândea prin ochii lui orbi, / gândea prin noaptea lui, nebuloasă...”.

Aşadar, aceeaşi tentaţie a absolutului, a ceea ce s-ar putea salva din neant. Se poate spune că în poezia aromână în dialect Caratană este cel mai consecvent pe tărâmul reflecţiei existenţiale, chiar şi atunci când reînvie stampe străbune din neuitata Macedonie. Dialogând cu lumea lui de păstori, Caratană rămâne mai mereu pe tărâmul lirismului profund.

Opera literară

  • Lampadoforie, Bucureşti, 1972;
  • Lâna de aur, Bucureşti, 1975;
  • Inscripţii rupestre, Bucureşti, 1981;
  • Aşteptu soarili, Bucureşti, 1985;
  • Arbori, Bucureşti, 1989;
  • Pod peste legende, Constanţa, 1992;
  • Dialog cu neantul, ediţie îngrijită de Vasile Dimanca, Constanţa, 2001.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …