Nicolae Burlănescu-Alin

Nicolae Burlănescu-Alin (14 august 1869, Burlani, judeţul Gorj - 20 septembrie 1912, Bisericani, judeţul Neamţ) - poet şi dramaturg.

Şi-a petrecut copilăria în satul Burlani, baştină părinţilor săi, Elisaveta şi Nicolae Burlan, cizmar. Cu o întrerupere de 3 ani, când intră în armată (primind gradul de sergent), face liceul la Craiova (1892). Se înscrie, în Bucureşti, la Facultatea de Litere şi la Drept, luându-şi licenţa în 1900. A fost institutor şi director de şcoală la Zimnicea (1892-1894), copist-caligraf la Ministerul de Interne (unde ajunge şef de birou), corist la Opera din Bucureşti, judecător la Hârşova, iar după ce, în 1901, se stabileşte la Craiova, avocat, inspector financiar, funcţionar de prefectură, profesor la Şcoala comercială. A mai îndeplinit funcţia de contabil fiscal pentru judeţul Gorj (1901), precum şi pe aceea de director al Poliţiei din Târgu Jiu (1903).

A scris mult, la început sub înrâurirea lui Beranger, publicând în reviste craiovene şi în unele din Bucureşti. Debutul şi-l face în 1891, la „Revista şcoalei”. În rest, colaborează la „Adevărul”, „Adevărul ilustrat”, „Lumea nouă ştiinţifică şi literară”, „Revista nouă”, „Noua revistă olteană”, „Curierul Olteniei”, „Revista literară”, „Generaţia viitoare”, „Foaie interesantă”, „Familia”, „Liberalul”, „Naţionalul”, „Universul”, „Românul” şi altele. A mai semnat Alin, N.B. Alin, N. Burlănescu şi Nicol Burlănescu-Alin. A scos el însuşi o revistă, „Speranţa” (1902-1903), la Târgu Jiu. Figura în comitetul de redacţie al revistei „Vorbe bune” (Balş, 1904-1907). Lirica lui Burlănescu-Alin, poet famelic şi boem incorigibil, e o spovedanie amară, păstrând, în confesivitatea ei, o anume decenţă a suferinţei.

Tonalitatea versurilor, încă de la primul volum, Singurătate (1892), rămâne elegiacă. La fel, în Din vravuri (1894) şi Sonete (1904). Chiar şi clipele de veselie sunt umbrite de tristeţe. În poezia erotică, îngânările lui sunt ale unui eminescianizant, mergând până la pastişă. Unde inspiraţia se mai primeneşte e în contact cu „cântările poporului”, cu doinele şi baladele, al căror spirit îl asimilează cu o destul de exactă intuiţie (Doine olteneşti, 1896). O poftă de viaţă îl însufleţeşte aici, nestăvilit, pe trubadurul singurătăţii, risipindu-i melancolia. A mai scris (sau a tradus) fabule, iar în 1910 şi-a tipărit o plachetă de Epigrame. Proza - nuvele, schiţe, povestiri, e lipsită de relief (Proză, 1907). Ca autor dramatic, e mai interesant prin proiecte, pe care însă nu le-a prea dus la bun sfârşit. O alegorie naivă este Lew (1899), poemă dramatică pe muzică de A. Giuliani.

Salba de aur (1907) foloseşte versuri populare, îndeosebi din folclorul magic. Mai reuşită ar fi farsa Două cumetre (1899), care s-a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti şi care se bizuie pe comicul de situaţie, dar îşi trage hazul mai ales din limbuţia nostimă a personajelor. Burlănescu-Alin, care a scris şi cronică teatrală, s-a făcut cunoscut şi prin transpunerea în româneşte a libretelor unor opere şi operete (Carmen de Georges Bizet; Gioconda de Amilcare Ponchielli; Andrea Chenier de Umberto Giordano; Clopotele din Corneville de Robert Planquette) şi a unor vodeviluri. În poezie, a tălmăcit din Berta Galeron de Calonne, Pierre-Jean de Beranger, Friedrich Schiller etc. Tălmăcirile sale sunt din franceză şi italiană, germană şi engleză, ceea ce denotă cultură.

Opera literară

  • Singurătate, Craiova, 1892;
  • Din vravuri, Bucureşti, 1894;
  • Doine olteneşti, Craiova, 1896;
  • Lew, Craiova, 1899;
  • Două cumetre, Craiova, 1899;
  • Sonete, Craiova, 1904;
  • Cântări, Craiova;
  • Salba de aur, Craiova, 1907;
  • Proză, Craiova, 1907;
  • Poezii, Craiova, 1907;
  • Epigrame, Craiova, 1910.

Traduceri

  • Berta Galeron de Calonne, Pierre-Jean de Beranger, Marc Monnier, Friedrich Schiller, în Din vravuri, Bucureşti, 1894.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …