crispedia.ro Enciclopedie universală
Ngaju este un grup dominant din sudul insulei Borneo (Kalimantanul Central, Indonezia). Termenul nagaju („amonte”) desemnează un ansamblu de populaţii înrudite din bazinele fluviului Barito şi râurilor Kahayan, Katingan, Kapuas şi Mentaya, ocupând cursurile mijlocii ale acestora, în amonte faţă de populaţia banjar şi de ceilalţi malaezi (circa 350.000 de persoane).
În mod tradiţional se ocupă cu agricultura prin esartaj (orez de munte), vânătoarea, pescuitul şi recoltarea produselor pădurii. La acestea se adaugă legumicultura şi culturile comerciale (arbori de cauciuc, rotang, cafea, piper etc.). O elită, educată şi creştinată, a ajuns să deţină posturi în administraţie, învăţământ şi comerţ.
Aşezate pe malurile râurilor, satele ngaju sunt alcătuite în mod obişnuit numai din case familiale, adeseori de mari dimensiuni; „casele lungi” comunitare sunt foarte rare. Societatea nu este stratificată. Averea dictează statutul şi joacă rolul principal în accesul la puterea politică. În secolul al XIX-lea sclavia era încă practicată pe scară largă de către căpetenii şi de cei foarte înstăriţi.
Religia lor tradiţională (kaliaringan) a fost recunoscută oficial de guvernul indonezian în 1980. Ritualurile funerare (îndeosebi sărbătoarea Tiwah organizată cu ocazia celei de-a doua înmormântări) sunt foarte elaborate şi costisitoare. O parte dintre ei s-au convertit totuşi la islam (începând din secolul al XIX-lea) sau la protestantism (începând din anii 1920).
Aparţin familiei lingvistice barito (grupul malaio-polinezian occidental). În funcţie de râul pe malul căruia locuiesc, vorbesc diferite dialecte (bara bare, bara jida etc.). Graiul kahayan sau bara dia, slujeşte ca limbă de comunicare în toată regiunea central-sudică a Kalimantanului.
Bakumpai
Deşi vorbesc un dialect ngaju, bakumpaii au adoptat complet modul de viaţă malaez. Majoritatea sunt negustori, proprietari de plantaţii, agricultori şi meşteşugari.
Denumire: biaju, oloh kahayan, oloh katingan.