Neoliticul timpuriu (circa 5.500-3.500 î.Hr.) pe teritoriul României

În mileniul al V-lea î.Hr., poate chiar puţin mai înainte, întregul teritoriu al României era locuit de triburi a căror economie se baza pe cultivarea plantelor şi creşterea animalelor domestice. Procesul de trecere de la o economie de vânătoare, cules şi pescuit, la o economie nouă, agricolă-primitivă, se încheie spre sfârşitul acestei etape, chiar dacă unele trăsături ale noii structuri social-economice nu s-au cristalizat definitiv, din cauza stadiului încă înapoiat al forţelor de producţie.

La sfârşitul etapei istorice, de care este vorba aici, triburile neolitice de pe teritoriul României atinseseră acea treaptă de dezvoltare, care le deschidea calea spre o viaţă stabilă. Ele au creat culturi materiale care se înfăţişează cu unele caractere comune, specifice, corespunzând nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie şi stadiului organizării sociale de atunci.

Aşezările lor se găsesc pe terasele joase ale apelor, pe viroage mici, în imediata vecinătate a firului apei sau pe grinduri joase. În majoritatea cazurilor, apele mici şi viroagele au secat azi complet. În împrejurări deosebite sunt locuite şi peşterile, cum este cea de la Cioclovina din raionul Haţeg, sau boturi de deal mai mult sau mai puţin înalte. Aşezările nu sunt întărite în nici un fel, neivindu-se încă necesitatea unor lucrări de apărare împotriva atacurilor altor triburi.

Caracterul deschis al aşezărilor, cât şi sărăcia în urme arheologice, cu straturi subţiri de cultură, a unor aşezări, se explică şi prin nevoia comunităţilor de a se răspândi uneori pe spaţii întinse, în căutarea unor terenuri noi pentru cultivarea plantelor. O asemenea necesitate explică fenomenul răspândirii excepţional de vaste a acestor comunităţi, aflate pe o treaptă destul de joasă a dezvoltării vieţii neolitice. Ele au cuprins teritoriul României venind din patru direcţii felurite: dinspre sud, sud-est, nord şi nord-vest.

Cât priveşte tipul de locuinţă, oamenii neolitici ai etapei în discuţie au cunoscut două forme principale: bordeiul săpat în pământ şi coliba construită la suprafaţa solului, din care se va dezvolta locuinţa propriu-zisă. Bordeiele sau colibele dintr-o aşezare se găsesc în general la o oarecare distanţă unele de altele şi nu par a fi fost grupate după o anumită regulă. Caracterul risipit al locuinţelor este o altă trăsătură a vieţii oamenilor din neoliticul vechi şi ea reflectă în chip concret un moment în care lipsea încă o coeziune mai strânsă în cadrul aşezărilor omeneşti. Un studiu atent al uneltelor din această perioadă arată că oamenii întâmpinau unele dificultăţi în procurarea materiei prime prin legături intertribale.

Acestea se vor intensifica abia în etapa neoliticului mijlociu, când se va folosi pe scară întinsă silexul din prispa prebalcanică. Din cauza nivelului scăzut al cunoştinţelor tehnologice, oamenii vremii întrebuinţau pentru uneltele lor roci mai puţin rezistente, cu excepţia purtătorilor culturii Hamangia din Dobrogea, unde au fost descoperite multe topoare lucrate din granit, de o formă trapezoidală şi cu secţiune dreptunghiulară.

Caracteristic pentru cultura ceramicii liniare este toporul în formă de calapod (cu o latură bombata şi cealaltă plată). Puţinele unelte şi mici ustensile de os şi corn de cerb erau lucrate din materialul dobândit cu mai multă uşurinţă, decât silexul şi alte roci folosibile. Metalul este încă necunoscut în această etapă. În uneltele de silex se constată o puternică tradiţie microlitico-mezolitică. Microlitismul acesta, care subliniază legăturile genetice ale primilor cultivatori neolitici cu fondul mezolitic, slăbeşte treptat cu cât ne apropiem de etapa neoliticului mijlociu.

În tehnica ceramicii se realizează de asemenea un progres. Se foloseşte procedeul amestecului, în pastă, de pleavă şi paie tocate, cioburi pisate şi nisip, ca „degresant”, şi pentru ca vasele să nu crape în timpul arderii. Oamenii vremii nu au depăşit încă procedeul arderii primitive a vaselor de lut în gropi deschise, unde nu se putea obţine o temperatură înaltă şi nici o ardere oxidantă. Totuşi, în vremea de care ne ocupăm, se dezvoltă o ceramică cenuşie fină, ca, de exemplu, cea din complexul ceramicii liniare, făcând dovada unor vădite progrese în meşteşugul casnic al olăritului primitiv.

Economia avea un caracter mixt, deşi unele comunităţi tribale sunt orientate mai mult spre creşterea animalelor domestice, iar altele spre cultivarea plantelor. Calul nu fusese încă domesticit. Se cunoaşte specia de grâu primitiv (Triticum monococcum). Vânătoarea joacă un rol destul de important, celelalte două ramuri de economie neîndestulând nevoile comunităţilor respective.

În domeniul cunoştinţelor s-au realizat de asemenea progrese. Oamenii au dobândit noi experienţe în lupta cu natura şi noi idei. Legăturile cu unele regiuni mai înaintate, cum era Orientul apropiat, au contribuit la îmbogăţirea unor atare experienţe şi la ridicarea nivelului de viaţă. Organizarea socială se caracterizează prin ginta matriarhală. Procesul de întărire progresivă a organizaţiei tribale se adânceşte în această etapă.

Triburile de pe teritoriul patriei noastre au dezvoltat în această vreme culturi materiale cu un caracter agricol primitiv, răspândite pe spaţii geografice foarte vaste. Acum se întâlnesc culturile denumite: Criş-Starcevo, Hamangia (în etapa veche), cultura cu ceramica liniară, Turdaş-Vinca şi Tisa (faza veche) fiecare dintre ele reprezentând un anumit stadiu de dezvoltare.

Check Also

Construcţia democraţiei postdecembriste în România

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea marchează în România trecerea de la un regim totalitar …

Drepturi şi libertăţi democratice în Constituţia României din 1923

Titlul II al Constituţiei, intitulat „Despre drepturile românilor”, cuprindea articolele 5-32 şi preciza drepturile şi …

Miniştri de externe ai României (1918-1940)

Ion I.C. Brătianu – 29 noiembrie 1918 – 12 septembrie 1919 şi 21 iunie – …

Folosirea scrisului şi literatura slavo-română în timpul feudalismului pe teritoriul României

Folosirea scrisului pare să nu se fi întrerupt niciodată la populaţia de pe teritoriul României, …

Sistemul concentraţionar în România

Sistemul concentraţionar al României comuniste a cuprins numeroase închisori şi lagăre de muncă precum cele …