Moldova şi Ţara Românească în timpul războiului Crimeei

Socotindu-se eliberate de teama revoluţiei la ele acasă, marile puteri europene au început conflictul pentru rivalităţi economice şi politice, pentru anexiuni şi expansiuni teritoriale şi comerciale în Orient şi în sud-estul european.

„Ori de câte ori uraganul revoluţionar se linişteşte pentru moment - scriau Marx şi Engels în „New York Daily Tribune”, la 7 aprilie 1853 - se pune inevitabil din nou pe tapet una şi aceeaşi chestiune: eterna „problemă orientală” în Principate, evenimentele s-au precipitat unele după altele.

Pentru constrângerea Turciei de a da satisfacţie cererii adresate ei prin generalul Menşicov, ţarul recurse la ocuparea militară a Moldovei şi Ţării Româneşti (iunie 1853). Trupele naţionale muntene şi moldovene fură înglobate sub comanda supremă ţaristă.

Domnitorii români au părăsit Principatele în luna octombrie. Generalul Budberg, numit preşedinte al Divanelor celor două ţări, a încredinţat conducerea fiecăreia din ele Sfatului administrativ extraordinar sub vicepreşedinţia generalului Uruzov, mai târziu a lui Osten-Sacken la Iaşi şi a consulului general Halcinski la Bucureşti. Ostilităţile ruso-turce au început în luna noiembrie.

Atacurile încercate de armata rusă, alături de care luptau acum unităţi militare româneşti, pe linia Dunării s-au soldat cu un eşec înregistrat la Olteniţa; în schimb, marea victorie rusă repurtată asupra escadrei turceşti la Sinope în Marea Neagră a determinat trecerea la acţiune a Angliei şi Franţei de partea Turciei şi menţinerea. Austriei şi a Prusiei în neutralitate.

Campania de la Dunăre a continuat toată iarna şi primăvara anului 1854, până în luna iunie. În regiunea Olteniei, trupele lui Ismail Paşa şi ale generalului rus Liprandi s-au ciocnit la Calafat şi la Cetate. Pe porţiunea Silistra-Măcin-Tulcea, Omer Paşa era angajat în contraatacuri provocate de ofensiva generalului Paschievici, la Călăraşi, Brăila şi Ismail. Concomitent, sub presiunea austriacă, armatele ţariste au început din luna aprilie 1854 retragerea din Principate.

La începutul lui septembrie 1854, generalul Budberg, urmând armata rusă în retragere, a predat conducerea Moldovei în seama Sfatului Administrativ. Pe baza înţelegerii de la Boiagi-kioi dintre Austria şi Turcia, încheiată la 2/14 iunie 1854, ocupaţia austro-turcă lua locul celei ţariste. Frontul se strămutase şi el din regiunea dobrogeană în Crimeea, concentrându-se în jurul fortăreţei Sebastopol, al cărei asediu a durat 11 luni, până în toamna lui 1855.

Check Also

Anularea alegerilor din Moldova din iulie 1857

Dând curs uriaşei mişcări de protest din Principate, puterile favorabile Unirii, în frunte cu Franţa …

Participarea României la războiul antihitlerist

Eliberarea întregii ţări de sub ocupaţia germano-horthystă După încheierea victorioasă a insurecţiei care a dus …

Tributul şi alte poveri ale Moldovei şi Ţării Româneşti

Cu ce scop era pus în scaun un domn român, el ştia cât se poate …

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …