Mişcarea revoluţionară din Moldova din 1846

O importanţă mult mai mare - atât prin ramificaţia sa şi prin personalitatea participanţilor, cât şi prin urmările sociale şi politice - a avut-o „Asociaţia patriotică”.

Din ea făceau parte, în afară de spătarul T. Dormuz, T. Sion şi T. Râşcanu - denunţaţi la 17 iunie 1846 de Mihail Sturdza la Constantinopol că „prin opoziţia lor provoacă tulburări în orice moment, devenind periculoase liniştii ţării” -, V. Mălinescu, Al. I. Cuza, I. Racliş, Ion Lambrior, şi Grigore Cuza, Gr. Carp, D. Miclescu, T. Gheorghiu etc. Asociaţia cuprindea în reţeaua sa toate oraşele Moldovei, dar centrul ei se afla în ţinutul Vaslui, la moşia Holmu a lui T. Râşcanu, care era secretarul şi membrul său cel mai activ.

Programul asociaţiei era dezrobirea ţiganilor boiereşti, egalitatea juridică şi impozitul pe moşii, ceea ce însemna abolirea privilegiului la care boierii ţineau cel mai mult: scutirea de impozite. Membrii au desfăşurat o intensă propagandă împotriva regimului aristocratic al lui Sturdza prin memorii, pamflete şi foi volante, răspândite la Iaşi şi în alte oraşe ale ţării.

Poliţia lui Sturdza a constatat că aruncarea pamfletelor prin curţile consulatelor, oficiilor publice şi caselor boiereşti coincideau cu sosirea la Iaşi a lui Râşcanu, Dormuz şi Sion. Planul asociaţiei era de a ataca cârmuirea cu o ceată înarmată. Râşcanu, care umbla pretutindeni însoţit de cinci oameni călări, „buni puşcaşi”, strânsese la Holmu praf de puşcă şi plumb şi începuse să organizeze un detaşament militar.

În toamna anului 1846, guvernul a descoperit locul unde se ascundea Râşcanu şi forţe armate au atacat într-o noapte Holmu. Râşcanu a izbutit să scape şi sa ajungă la Paris, datorită devotamentului lui V. Mălinescu, care a fost prins, degradat din „evghenie” şi expulzat în Bucovina. La Iaşi a fost arestat N. Istrati, la Bârlad C. Racliş, la Galaţi clucerul Gheorghiu.

Ceilalţi membri au fost închişi, surghiuniţi la moşiile lor sau siliţi să emigreze. Lichidarea „Asociaţiei patriotice” prin arestarea sau exilarea membrilor ei, asociaţie care cuprindea marea majoritate a intelectualităţii progresiste moldovene, avea să lipsească în 1848 mişcarea revoluţionară de şefii ei şi explică uşurinţa cu care Mihail Sturdza a înăbuşit-o.

Check Also

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Epilogul acţiunii eteriste în Moldova

Conducătorii trupelor eteriste din această provincie, C. Pendedeca (ce fusese trimis de Ipsilanti în luna …

Campania regelui Ioan Albert în Moldova (1497)

Pregătită din vreme, campania regelui Ioan Albert din toamna anului 1497 a reprezentat pentru Moldova …

Manufacturile în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Apariţia manufacturilor este semnul premergător al orânduirii capitaliste. „Atelierele cu un număr de muncitori mai …