Mişcarea revoluţionară din martie 1848 în Moldova

În desfăşurarea mişcării revoluţionare din Moldova se disting doua etape: prima etapa cuprinde mişcarea din martie 1848 şi lichidarea ei, urmată de a doua etapă, în care s-au dezvoltat şi s-au precizat ţelurile revoluţionare, s-a organizat din nou lupta, fiind atrase în mişcare şi masele ţărăneşti. Mişcarea revoluţionară moldoveana trebuia să înceapă concomitent cu cea din Ţara Românească.

Îndată după izbucnirea revoluţiei de la Viena, ţinând seama de situaţia revoluţionară creată în Principate, Nicolae Bălcescu a apreciat că momentul izbucnirii revoluţiei în Ţara Românească şi Moldova se apropia şi, împreună cu ceilalţi fruntaşi ai mişcării pentru progres din Ţara Românească şi Moldova, a căutat să dea revoluţiei o bază organizată unitară. Aflându-se la Paris, el a convocat acasă la dânsul în ziua de 8/20 martie 1848 pe toţi „moldo-românii”.

La întrunire au participat, pe lângă muntenii Nicolae Bălcescu, A.G. Golescu (Negru), Dimitrie Bolintineanu, C. Mavrodin, şi moldovenii Iancu Alexandri, V. Mălinescu, I. Lecca, Teodor Râşcanu şi I.T. Curius. În această adunare s-a hotărât să se înceapă lupta revoluţionară, redactându-se şi un program revoluţionar burghezo-democratic. Referitor la problema ţărănească s-a stabilit ca împroprietărirea să se facă prin despăgubire.

Bălcescu a propus ca toţi împreună, atât moldoveni cât şi munteni, să se adune în Ţara Românească, unde să înceapă mişcarea şi apoi să treacă în Moldova. Dar moldovenii prezenţi la consfătuire au fost de părere că „mişcarea să fie simultană şi că fiecare să meargă în principatul lui”. Desfăşurarea evenimentelor ulterioare a arătat că a triumfat ultima propunere. După luarea acestei hotărâri, Nicolae Bălcescu şi A.G. Golescu (Negru) au plecat spre patrie, fiind urmaţi după câteva zile de toţi ceilalţi.

Printre moldovenii care se aflau atunci la Paris era şi Costache Negri. El pleca spre ţară hotărât să-şi împartă moşiile, cu despăgubire, scutindu-i pe ţărani de a-şi mai plăti datoriile. Costache Negri a ajutat cu bani pe revoluţionarii din Paris pentru a se reîntoarce cât mai repede în ţară. Ajuns la Galaţi după ce mişcarea revoluţionară începuse, el a fost oprit să intre în Moldova. Nici ceilalţi moldoveni nu vor putea ajunge în ţară. Din această cauză s-a schimbat planul iniţial de acţiune, fapt care va avea importante consecinţe în desfăşurarea revoluţiei de la 1848.

În martie 1848 a fost răspândit la Iaşi şi în ţinuturi un apel anonim către moldoveni prin care se demascau corupţia şi abuzurile domnitorului şi ale favoriţilor săi. „Bărbaţi moldoveni - încheia acest apel -, treziţi-vă, fie-vă milă de voi, de averele voastre şi de viitorimea voastră... Adunaţi-vă, sfătuiţi-vă cu înţelepciune, fără turburare şi cerând alegere de domn patriot... Luaţi pildă de la neamurile luminate că îşi rostesc cugetarea în slobozenie. Nu vă temeţi de despotismul lui vodă... Miliţia este moldoveana, este a voastră, pentru voi. Toţi ofiţerii sunt luminaţi şi buni patrioţi. Ei aşteaptă baterea ceasului şi a unui clopot de unire spre îndreptare”. Această chemare pentru „fericirea norodului” venea din partea unor „patrioţi şi partidă mare”. Un rol important în mobilizarea la Iaşi a cât mai multă lume din ţinuturi l-au avut Costache Moruzi şi Emanoil Costache Epureanu.

Poziţiile cu privire la căile care trebuiau urmate în lupta revoluţionară din primăvara anului 1848 erau diferite. Unii boieri liberali se pronunţau pentru o amânare a declanşării mişcării până la unirea Germaniei şi reconstituirea Poloniei. Boierii ostili lui Mihail Sturdza erau şi ei pentru o amânare sau chiar voiau să nu se ajungă la o mişcare. În sfârşit, exista o grupare liberal-democrată grăbită să treacă la luptă, hotărâtă să înceapă mişcarea.

Membrii acestei grupări ţineau întruniri numeroase, discutau asupra măsurilor care urmau să fie luate. La aceste adunări participau şi reprezentanţii celorlalte grupări, pentru a vedea la ce hotărâri se va ajunge. Dat fiind numărul mare de participanţi la aceste întruniri, guvernului îi era teamă să le interzică. În aceste împrejurări a avut loc adunarea de la 27 martie / 8 aprilie de la Iaşi.

În seara acelei zile s-au adunat la hotelul Petersburg din Iaşi peste 1.000 de oameni aparţinând tuturor păturilor burgheziei, boierimii liberale şi câţiva reprezentanţi ai opoziţiei boiereşti conservatoare. Participau şi emigraţi polonezi, negustori şi meseriaşi germani şi evrei. Dacă se aflau şi elemente ţărăneşti din cartierele mărginaşe, ţăranii din satele apropiate nu fuseseră chemaţi, din cauza opoziţiei boierimii liberale moderate. Asemenea întruniri nu-i conveneau guvernului, totuşi, sub presiunea mulţimii adunate, el a aprobat ţinerea adunării şi a trimis pe ministrul din Lăuntru însoţit de şeful poliţiei să afle care erau revendicările ce se vor formula.

Adunarea a fost prezidată de Gr. Cuza, cunoscut pentru ideile sale liberale şi pentru acţiunile sale împotriva guvernului lui Mihail Sturdza. Au luat cuvântul mai mulţi conducători ai mişcării, Lascăr Rosetti, Al. I. Cuza, Vasile Ghica, suditul A. Winkler, care au atacat regimul existent în Moldova, cerând ministrului din Lăuntru explicaţii şi măsuri de îndreptare.

Încercările ministrului de a intimida adunarea, care se transformase „într-un club revoluţionar”, rămânând fără nici un efect, el a trebuit să bată în retragere, prefăcându-se că recunoaşte ca drepte cererile formulate. După încheierea dezbaterilor, s-a hotărât ca un comitet alcătuit din 16 persoane, boieri şi burghezi, să redacteze o petiţie care să fie înaintată domnitorului. Sub impresia acestei adunări, a numărului mare de oameni, mai mulţi miniştri, înalţi funcţionari ai statului şi deputaţi ai Adunării obşteşti şi-au dat demisia.

Check Also

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Însemnătatea şi urmările Revoluţiei din 1848 din Transilvania

Înfrângerea revoluţiei a însemnat reinstaurarea brutală a absolutismului, prigonirea maselor doritoare de libertate socială şi …

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Epilogul acţiunii eteriste în Moldova

Conducătorii trupelor eteriste din această provincie, C. Pendedeca (ce fusese trimis de Ipsilanti în luna …