Mişcarea democratică şi revoluţionară din Craiova între cele două războaie mondiale

Creşterea numerică şi maturizarea politică a detaşamentului muncitoresc se impun ca o coordonată principală a vieţii economice şi social-politice a oraşului dintre cele două războaie mondiale. Proletariatul craiovean se impusese prin întruniri, demonstraţii de stradă, greve şi alte acţiuni, ca factorul social cel mai activ şi înaintat în lupta pentru progres social.

În iarna anilor 1920-1921, socialiştii din Craiova s-au strâns, seară de seară, la sediul sindicatelor din str. Copertari, unde au avut loc îndelungi dezbateri. „Sala aceea - povesteşte unul din animatorii acestor reuniuni revoluţionare, Mihail Cruceanu - era un vechi local de prăvălie, cu o cameră în fund, al cărei geam dădea în sală, cu vreo trei ferestre scunde, mici şi afumate, afundate în nişte ziduri groase, dând în curte, cu tavanul scund şi negru de fum, cu două lămpi atârnând de grinzile de lemn ale tavanului şi cu vreo zece bănci lungi pe care şedeau oamenii la şedinţe”.

Aici se adunau tineri şi bătrâni la şedinţele sindicatului, la conferinţe sau la cercul de studii al tineretului. Înainte de începerea şedinţelor, tinerii se grupau în jurul celor mai bătrâni şi ştiutori în luptele politice şi în trecutul mişcării sau împrumutau de la bătrânul teracotist Vladimirescu, îngrijitorul localului, cărţi din mica bibliotecă a organizaţiei socialiste, în centrul dezbaterilor se aflau militanţi consacraţi în focul luptelor revoluţionare din anii postbelici sau dinainte de război: Constantin Nicolcescu, Mihail Cruceanu, loniţă Bruckner, llie Diaconescu, Gheorghe Ţipa şi alţii.

În sala „Copertari”, în sala băilor comunale, la Luncă sau în Parc, cu prilejul manifestărilor de 1 Mai sau al altor acţiuni, socialiştii craioveni au expus cu înalt simţ de răspundere problemele teoriei şi practicii revoluţionare, discutând adesea în cercuri mai restrânse, până noaptea târziu. Secţiunea craioveană a Partidului socialist se situa printre primele secţiuni socialiste din România, pronunţându-se în martie 1920, pentru transformarea Partidului socialist în partid comunist.

Solia revoluţionarilor craioveni, dusă de militantul Mihail Cruceanu la primul Congres al partidului comunist (celălalt delegat, Constantin Nicolcescu, fiind arestat), a exprimat hotărârea neclintită a acestora de a lupta pentru îndeplinirea misiunii istorice a proletariatului, pentru făurirea noii societăţi. La 8 mai 1921, Craiova a fost reprezentată la Congresul I de creare a Partidului Comunist Român.

Demonstraţiile de 1 Mai din Craiova erau printre cele mai importante din ţară. În ciuda restricţiilor şi a prigoanei, la Sala Cocor, în cartierul Tabacilor, muncitorii se întruneau pentru a asculta cuvântările militanţilor săi. Împreună cu lucrătorii veneau şi familiile lor, foarte mulţi cunoscuţi, funcţionari, meseriaşi, ţărani, care creau o atmosferă deosebită la aceste adunări populare. Mişcarea muncitorească avea în Craiova un centru viu al unităţii de acţiune, al frontului unic.

Numărul conflictelor colective de muncă a crescut an de an luând amploare la sfârşitul anului 1932 şi începutul anului 1933. Pe străzile oraşului, în faţa primăriei şi a camerelor de muncă, şomerii au organizat întruniri şi demonstraţii cerând reprimirea la lucru şi ajutor de şomaj. Puternice nemulţumiri au fost semnalate în rândul cadrelor didactice, a căror situaţie materială fusese grav afectată de criză. Asociaţia profesorilor din Craiova, care şi-a ales ca preşedinte pe Mihail Cruceanu, a militat prin întruniri, memorii şi prin presă pentru respectarea dreptului la viaţă al corpului profesoral, pentru drepturi şi libertăţi democratice, împotriva pericolului fascist.

Check Also

Tendinţe şi opţiuni în cultura românească interbelică

Europenism şi naţionalism Dacă în secolul al XIX-lea dominanta culturală erau elementele de unire între …

Naţional-socialismul în perioada interbelică

Republica de la Weimar În toamna anului 1918, mişcările revoluţionare l-au determinat pe împăratul Wilhelm …

Prezenţa Craiovei în Războiul de Independenţă

În ziua de 9 mai 1877, în şedinţa parlamentului ţării Mihail Kogălniceanu făcea declaraţia istorică: …

Revizionismul şi degradarea relaţiilor internaţionale în perioada interbelică

Revizionismul în afara Europei Ordinea internaţională instaurată la sfârşitul primului război mondial prin hotărârile de …

Cucerirea puterii politice de către Tudor Vladimirescu. Relaţiile sale cu boierii divaniţi în a doua etapă a mişcării revoluţionare din 1821

Cel care s-a opus venirii lui Tudor Vladimirescu cu Adunarea norodului în capitală a fost …