Miron Cordun

Miron Cordun (pseudonimul literar al lui Gheorghe Cârstea) (16 noiembrie 1935, Priseaca, judeţul Olt - 10 decembrie  1997, Piteşti) - poet. Este fiul Floricăi (născută Nicolaescu) şi al lui Ion B. Cârstea, ţărani.

După Liceul „Radu Greceanu” din Slatina, urmează o şcoală de biblioteconomie la Bucureşti. A lucrat ca metodist la Casa Regională a Creaţiei Populare Argeş (1961-1972), redactor la revista „Argeş” (1972-1974) şi cercetător la Biblioteca Judeţeană Argeş (1974-1997). După 1990 face parte din redacţia revistei „Calende”.

Debutează în caietul de poezie al revistei „Argeş”, cu ciclul Edict (1970), dar se impune cu volumul Curtea Veche (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), prima sa carte. Solitar şi himeric, calofil de tip matein, aşternându-şi urechea pe catifeaua sonurilor vetuste şi muzeale, inventate prin metamorfoza celor existente, sedus de codul etic şi estetic al unor nobile vremuri, Cordun e un menestrel modern şi melancolic, purtându-şi stângaci fantoma printre contemporani. Un sentimental, s-ar zice - dacă efuziunile nostalgice nu i-ar fi cenzurate de o blajină ironie; un boem - dacă plutirea pe deasupra lumii străine lui n-ar fi pătrunsă de fiorul grav şi de solemnitatea rostirii.

Tematizând în primul rând Poetul şi Poezia, dar fără a-şi trâmbiţa tensiunile, lirica lui este expresia unei dualităţi: poetul, care se ştie când fabulos şi înţelept „inorog”, când un ins umil, „făr’ de tron / şi făr’ de fală”, trece prin lume când „nalt, prea nalt”, când dubitativ-problematic, persecutat de umbra capului „târziu de stat / şi prost”. Performanţa acestei figurări a Poetului / Poeziei este menţinerea simultană în firesc şi artificiu, în sinceritate şi poză (conştientă de ea). O confesiune elaborată, fără însă nimic artificios şi uscat.

Erotica - a doua temă majoră a lui Cordun - se păstrează o vreme ca mască a unui sentimental şi timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase şi fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” şi acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist şi shakespearean (sonetele), poetul îşi cântă „arderea cărnii”, trăieşte asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanţiere în „vertebra” cuvântului, în „pajura cu care mă zbor”, în visul astral. Neîndoielnic, acest liric în genere puţin comentat, absentând din prim-planul hărţilor întocmite de panoramele critice, se numără printre cei mai originali poeţi ai iubirii din literatura noastră postbelică.

În ultimele cărţi, trăirea ecstatică îmbrăţişează întregul orizont al eului: o poezie a miracolului vieţii, celebrat de „serbările sacre / ale caisului, laurul lamurii, roua dalbă”, şi a sufletului plutind ca-ntr-un vis perpetuu în „imperiul ardorii”. Cea de-a treia temă fundamentală e arheologia eului năzuind la resuscitarea prin vers a unei întregi tradiţii dispărute istoriceşte: părinţii îngropaţi în grâu, tatăl „tras în poveste / cu lumea lui toată”, „satul gol”.

Placheta postumă Cronică de memorii (1998) consfinţeşte testamentar acest filon, alternând confesiunea personală cu citatul (vocea tatălui, a cronicilor sau tradiţiei anonime) şi secvenţele versificate cu cele de poem în proză, totul sub semnul asfinţitului unei lumi cu care poetul se identifică total şi definitiv. Dindărătul imageriei ceremonioase şi muzicale se înalţă - în întreaga poezie a lui Cordun - un aer elegiac şi o atracţie către zonele eterice ale sensibilităţii: un macedonskian „perihelic”, trecut prin amurgurile lui Mateiu I. Caragiale.

Opera literară

  • Curtea Veche, Bucureşti, 1974;
  • Serbări, Bucureşti, 1975;
  • Duminica pe drumuri, Bucureşti, 1977;
  • Bacovii, Bucureşti, 1982;
  • Cartea cu dragoste, Bucureşti, 1985;
  • Urmările, Bucureşti, 1987;
  • Cronică de memorii, prefaţă de Nicolae Oprea, Piteşti, 1998.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …