Mircea Cojocaru

Mircea Cojocaru (21 iulie 1938, Cernăuţi, Ucraina - 31 mai 1995, Detroit, Statele Unite) - prozator. Este al şaselea dintre cei şapte copii ai Domnicăi (născută Solean) şi ai lui Pantelimon Cojocaru, pastor neoprotestant. A absolvit Liceul „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti (1959), după care a practicat, ca liber profesionist, meseriile de mecanic auto şi fotograf. A debutat cu proză în „Cronica” (1967).

Prima lui carte, romanul Minciuna (1969), a fost foarte bine primită de critică. Următoarea, Ramayana. Roman zadarnic (1970), de fapt o amplă nuvelă, a fost ignorată de comentatori. Romanul Înapoi la Savina (1975) continuă Minciuna, ambele fiind contopite şi dezvoltate, cu o nouă distribuire a materiei narative, în Risipa (1979).

Minciuna supune unor laborioase investigaţii - prin urmărirea unui caz - psihologia automistificării. Adolescent devorat de complexe dostoievskiene, Arhip e un suflet care nesuportând existenţa reală, simţindu-se neînstare a se integra social, adoptă „minciuna” ca mod al izolării de lume. Se instalează în ficţiune ca într-o altă realitate, asupra căreia exercită puteri demiurgice. Dar în sens invers, demonic. Îşi creează stări de beatitudine, comiţând, în imaginaţie, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul şi etalează urâtul, programatic.

Stilistic, această opţiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuţios un cadavru uman şi un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un şchiop, căruia i se muşcă, demenţial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experienţe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică. Prima are sfârşit fanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice, suspecte.

Pe de altă parte, Minciuna se deosebeşte de Străinul prin aceea că, în loc de întrebuinţarea tehnicii narative comportamentiste, alternează introspecţia cu fracturări ale discursului, cu abrevieri, în genere cu procedări prin care sunt introduse echivocul, enigma, confuzia, misterul. Intimidat până la traumatizare de mediul înconjurător, în care se implică totuşi erotic, insul îşi inventează la întâmplare o lume interioară, în care poate da curs nestăvilit unei vocaţii a cruzimii şi perversităţii, poate autoatribuită arbitrar, poate reală.

Comportamentele fictive sunt ale unui sadomasochist, dar nu e clar care le este motivul: compensaţia imaginativă a inaptitudinii pentru viaţa adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hăţişurile de stări sufleteşti se complică prin apariţia, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, şi a unei anxietăţi obscure, ce aminteşte de Franz Kafka. Indistincţia între situaţiile reale şi cele onirice, întreţinută în Minciuna şi în Înapoi la Savina, se accentuează în Ramayana, roman totalmente oniric, definit în subtitlu prin calificativul „zadarnic”.

Opera literară

  • Minciuna, Bucureşti, 1969;
  • Ramayana. Roman zadarnic, Bucureşti, 1970;
  • Înapoi la Savina, Bucureşti, 1975;
  • Risipa, Bucureşti, 1979; ediţia Bucureşti, 1998.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …