Mircea A. Diaconu

Mircea A. Diaconu (2 octombrie 1963, Boroaia, judeţul Suceava) - critic şi istoric literar. Este fiul Ilenei şi al lui Aurel Diaconu, ţărani.

A învăţat la şcoala gimnazială din Drăgăneşti, judeţul Neamţ (1974-1978), la Liceul „Calistrat Hogaş” din Piatra-Neamţ (1978-1982) şi la Facultatea de Filologie din Suceava (1982-1986). Funcţionează ca profesor în Odorheiu Secuiesc (1986-1990) şi în Suceava (1990-1993), devenind apoi cadru didactic la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava. Este doctor în filologie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1998). Din 1996 este vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, iar din 1997, redactor-şef al revistei „Bucovina literară”. Cea dintâi carte, Poezia de la „Gândirea”, îi apare în 1997.

Diaconu, bun cunoscător al vieţii culturale, literare şi politice din Bucovina interbelică, elaborează două remarcabile cărţi în domeniu: Mircea Streinul. Viaţa şi opera (1998) şi Mişcarea „Iconar”. Literatură şi politică în Bucovina anilor ’30 (1999). Acuzată în anii comunismului de iraţionalism, spiritualism şi misticism, mişcarea „Iconar” este examinată acum în ambianţa, contextul şi ideile epocii, fiind socotită un fenomen cultural care exprimă un anume spaţiu cultural. Autorul argumentează că în Bucovina, care din 1775 până în 1918 fusese despărţită de ţara-mamă, iconarismul dădea glas entuziasmului şi speranţei unei generaţii revoltate, care se simţea „părăsită, dar şi posesoarea unui românism pe care-l credea mai autentic”, iar în Cernăuţi, oraş înstrăinat, se punea după 1918 problema recuperării identităţii româneşti.

Diaconu tratează nuanţat mişcarea „Iconar”, ca şi poezia din revista cu acelaşi nume, evidenţiind manifestările „preiconare” şi semnalând aderenţele la gândirism şi la trăirism. Poezia iconarilor nu a fost, afirmă autorul, un „torent uniform”, ci s-a constituit dintr-o sumă de individualităţi. Alimentată de valori religioase şi etnice, lirica de la „Iconar” a fost, prin câţiva poeţi remarcabili, una modernă, pentru că „iconarii vor descoperi specificul lirismului modern, al impersonalităţii, nonreferenţialităţii şi cerebralizării şi chiar esenţa limbajului poetic întemeietor, având ca izvor un eu liric nederivat, originar, integrator şi obiectiv”.

Cartea despre Mircea Streinul examinează viaţa şi opera scriitorului în cadrul fenomenului bucovinean interbelic. Acuzat, ca şi alţi iconarişti, de ataşament faţă de mişcările de extremă dreaptă, Mircea Streinul a fost, demonstrează Diaconu, doar un simpatizant al legionarismului. De o foarte aplicată exegeză beneficiază poezia şi romanele sale, situate „între reportaj, confesiune şi ficţiune”. Criticul pledează, în general, pentru revizuirea imaginii asupra literaturii din Bucovina, ce trebuie despovărată de culpabilizare, şi face paşi importanţi spre cunoaşterea integrală a acesteia, optând pentru un demers „fără pledoarii artificiale şi fără umori”.

În Poezia postmodemă (2002) se opreşte la unele dintre cele mai noi manifestări ale poeziei româneşti. După ce încearcă o definiţie a conceptului de postmodernism în „fragilitatea” lui pe teren românesc, dată de oscilaţiile, ezitările şi rezervele care s-au manifestat în conturarea lui, autorul stăruie asupra dezbaterilor pe care acesta le-a suscitat, amintindu-i pe principalii participanţi la discuţie şi pe precursorii postmodernismului, mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi în timp.

Sunt sintetizate o serie de note care particularizează literatura postmodernă (resurecţia realului, ironia şi parodia, biografismul, intertextul, textualismul, impuritatea genurilor, autenticismul, atenţia acordată detaliului, preferinţa pentru banal, anodin, derizoriu, abolirea purităţii lirismului). În faţa unui tablou deconcertant prin diversitatea de opinii, exegetul speră că unica soluţie de cunoaştere a fenomenului este aceea de a integra fapte şi de a „aproxima cu scepticism”.

Ceea ce şi face în antologia de texte însoţitoare şi care ocupă cea mai mare parte a cărţii, una cu declarat scop didactic, în care îşi află loc texte semnificative semnate de Mircea Cărtărescu, Alexandru Muşina, Florin Iaru, Romulus Bucur, Ion Stratan, Cristian Popescu, Magda Cârneci, Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Mariana Marin, Ion Mureşan, Liviu Ioan Stoiciu etc.

În studiul Ion Creangă. Nonconformism şi gratuitate (2002), Diaconu subscrie opiniei lui Nicolae Manolescu că despre autorul Amintirilor din copilărie „lucruri absolut noi nu mai sunt cu putinţă”.

Opera literară

  • Poezia de la „Gândirea”, Bucureşti, 1997;
  • Mircea Streinul. Viaţa şi opera, prefaţă de Constantin Ciopraga, Rădăuţi, 1998;
  • Instantanee critice. Din timpul iluziei, Iaşi, 1998;
  • Mişcarea „Iconar”. Literatură şi politică în Bucovina anilor ’30, Iaşi, 1999;
  • Feţele poeziei, Iaşi, 1999;
  • Cezar Baltag, Braşov, 2000;
  • Constantin Ciopraga. 85 de ani. Dosarul unei existenţe, Suceava, 2001;
  • Poezia postmodernă, Braşov, 2002;
  • Ion Creangă. Nonconformism şi gratuitate, Cluj Napoca, 2002.

Ediţii

  • Mihail Iordache, Singurătatea şi tristeţea oglinzilor, prefaţa editorului , Iaşi, 2001;
  • Mircea Streinul, Drama Casei Timoteu, prefaţa editorului, Iaşi, 2001;
  • Iulian Vesper, Glasul, prefaţa editorului, Iaşi, 2001;
  • Simion Mehedinţi, Corespondenţă, prefaţa editorului, Iaşi, 2001;
  • Lucian Valea, Viaţa lui George Coşbuc, Iaşi, 2001;
  • Traian Chelariu, Strada Lebedei nr. 8. Pagini de jurnal, prefaţa editorului, Bucureşti, 2002; În căutarea Atlantida (fragmente noi), prefaţa editorului, Iaşi, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …