Minerva Chira

Minerva Chira (19 februarie 1953, Negreni, judeţul Cluj) - poetă. Este fiica Anei (născută Avram) şi a lui Teodor Chira, cantonier.

Urmează şcoala elementară în comuna natală, apoi Şcoala Normală „Gheorghe Lazăr” din Cluj Napoca (absolvităîn 1973). Funcţionează ca învăţătoare în satul Dealul Răşinarilor şi la Negreni.

Debutează în „Steaua” (1986) cu poezia Ca o mână apărându-se-n vis. Colaborează la „Tribuna”, „Transilvania”, „Familia” şi „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, iar după 1989, la „Dacia literară” „Excelsior” (Cluj), „Minerva” (Bistriţa) etc. Este prezentă în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985) şi în volumul Flacăra vieţii (1987). Primul volum personal de versuri, Manual de târâre, îi apare în 1992.

Poezia scrisă de Chira descinde din exerciţiul avangardei şi al suprarealismului, sfidând nu numai forma fixă, cantabilă şi melodioasă a versului, ci şi coerenţa limbajului, ordonat fluent în matca exprimării tradiţionale.

Sensul este dominat de violenţa metaforelor şocante, ce vor să sugereze înţelesuri prin simpla înşiruire într-un discurs lipsit de logica frazării inteligibile. Agresivitatea textului încearcă să denunţe un univers existenţial maculat, o ordine socială terifiantă, supuse unor interogaţii vehemente (Razele dor ca roua).

Totul în jur pare un fantastic coşmar, transcris în imagini ale abjecţiei: ochii „dospesc”, „frâiele vomei s-au rupt / lângă haitele în putrefacţie”, „odraslele coşmarului inspiră aroma tenebrelor”, „somnul e purtat prin cimitirul strepezit de gheare”, cerul colcăie „în aburii unui cazan de sânge”.

Poezia arată ca o continuă expectoraţie verbală, descriind zonele imunde din universul înconjurător şi validând metaforic o poetică a coşmarului. Chira exhibă oribilul şi sordidul cu o adevărată voluptate, angajând astfel un denunţ extravagant al decrepitudinii vitale, al existenţei contemporane maculate, ale cărei mecanisme sociale le contestă cu profund dezgust.

Opera literară

  • Manual de târâre, prefaţă de Ana Blandiana, Oradea, 1992;
  • Ţara nimănui, Oradea, 1993;
  • Fosforescenţa putregaiului, Cluj Napoca, 1995;
  • Poemele absenţei, Cluj Napoca, 1996;
  • Leandrii Greciei, Cluj Napoca, 1999;
  • Cântecul lumânării, Cluj Napoca, 2000.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …