Mihail Chirnoagă

Mihail Chirnoagă (19 noiembrie 1913, Poduri, judeţul Bacău - 1 decembrie 1948, Bucureşti) - prozator şi critic literar.

Fiu de învăţător, Chirnoagă a absolvit Liceul Militar (1931), îmbrăţişând cariera de ofiţer. Debutează publicistic în 1929 în „Foaia tinerimii”. Aflat cu serviciul în garnizoana din Braşov, scoate împreună cu Nicolae Cantonieru şi Aurel Marin revista „Frize” (1934-1935), în care îi apar o serie de proze scurte.

Va continua cu acelaşi gen de colaborări, dar, mai ales, cu articole, recenzii şi eseuri critice şi la alte periodice („Braşovul literar”, „Jurnalul literar”, „Însemnări ieşene”, „Lanuri”, „Litere”, „Meşterul Manole”, „Porunca vremii”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Tribuna literară”, „Pământul”, „Tribuna Transilvaniei”, „Universul literar”, „Viaţa” etc.), unde mai semna uneori şi cu pseudonimele Melania Chirnoagă, Emanoil Radian sau Teodor Chiru.

A publicat volumul de nuvele Carte de dragoste (1935), romanul Logodna (1940), studiul Alexandru Călinescu, poet al tristeţii (1937) şi, în colaborare cu Virgil Chirnoagă, o cărticică pentru copii (Poveste c-un pitic, doi oameni din Lună şi-o împărăţie).

De asemenea, a tradus din scriitoarea italiană Antonia Pozzi (Cuvinte, 1941). Stabilindu-se la Bucureşti în 1942, Chirnoagă se va dedica exclusiv criticii literare. Invalid de război, se stinge prematur, în urma unui accident. O selecţie din critica sa apare postum, sub titlul Basoreliefuri (1977). Alte două volume de nuvele, Umbrele iubirii şi Sărutul, au rămas în manuscris.

În proza de început, Chirnoagă se lasă copleşit, ca mulţi debutanţi, de afectivitate şi elan juvenil, stări de care nu se va debarasa complet nici în romanul Logodna, în pofida unei vizibile maturizări. Centrată pe aceeaşi temă a erosului generator de suferinţe, cartea are carenţe de compoziţie, precum şi o anume lipsă de consistenţă, pe care n-o compensează efortul de analiză psihologică.

Domeniul în care Chirnoagă are mai multă personalitate va fi cel al criticii, distingându-se şi aici o perioadă de maturizare, în virtutea căreia el cenzurează literatura provincială, cu excesul ei de entuziasm şi patos tineresc; se situează, astfel, pe o poziţie contrară celei susţinute cu ani în urmă, schimbare datorată, probabil, experienţei literare acumulate.

Câştigând în echilibru şi luciditate, spiritul critic al lui Chirnoagă dobândeşte rigoare şi disciplină. De altfel, el se străduieşte să-şi limpezească ideologia (secţiunea Probleme, din volumul Basoreliefuri), pledând pentru o critică normativă, de orientare a scriitorului şi de formare a gustului public.

Propunând o înţelegere a literaturii axată pe un aşa-zis „bun-simţ comun”, acceptă cu rezerve curentele şi manifestările moderniste, iar pe cele de avangardă le respinge vehement, negăsindu-le justificare estetică. A comentat inteligent şi aplicat scriitori şi opere din literatura română şi universală, lansându-se rareori în studii de anvergură (cum sunt cele despre Lucian Blaga sau Stendhal).

Opera literară

  • Carte de dragoste, Braşov, 1935;
  • Alexandru Călinescu, poet al tristeţii, Călăraşi, 1937;
  • Logodna, Bucureşti, 1940;
  • Basoreliefuri, îngrijită şi prefaţă de Gheorghe Perian, Cluj Napoca, 1977;
  • Poveste c-un pitic, doi oameni din Lună şi-o împărăţie (în colaborare cu Virgil Chirnoagă), Bucureşti.

Traduceri

  • Antonia Pozzi, Cuvinte, Bucureşti, 1941.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …