Mihail Canianu

Mihail Canianu (pseudonimul literar al lui Moritz Cahana) (1867, Hârlău, judeţul Iaşi - 28 septembrie 1933, Bucureşti) - folclorist, traducător şi publicist. Descendent al unei familii de negustori, Canianu şi-a început instrucţia în oraşul natal şi a desăvârşit-o, probabil, la Iaşi, unde pare să fi urmat cursurile gimnaziale şi ale unei facultăţi, devenind în cele din urmă profesor. A abordat cu îndrăzneală, dar şi cu o anume competenţă, domenii de activitate diverse.

Colaborează la „Românul”, „Drepturile poporului”, „Lumea ilustrată”, „Revista pentru istorie, arheologie şi filologie” etc., cu studii şi culegeri de folclor şi cu articole cu tematică socială, acestea din urmă prilejuindu-i afirmarea unor disponibilităţi pe tărâmul creaţiei literare. Lucrările pe care le-a lăsat, apărute în periodice sau adunate în volume, sunt edificatoare pentru priceperea, pasiunea şi tenacitatea cu care era înzestrat.

A scos, împreună cu I.A. Candrea şi alţi colaboratori, dicţionarele geografice ale judeţelor Dolj şi Putna, lucrări premiate de Societatea Geografică Română în anii 1896-1897. Lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, I.L. Caragiale şi G.I. Ionnescu-Gion le-a consacrat, în paginile „Familiei” din 1892, scurte medalioane literare. Tot în acelaşi an îi apare în „Lumea ilustrată” o scriere în proză, cu intenţii moralizatoare (Două căsnicii).

Reuşite mai sigure avea să înregistreze Canianu în calitate de traducător. În 1895 transpune, după Max Nordau, Minciunile convenţionale ale civilizaţiunii noastre, iar 4 ani mai târziu publică prima versiune românească integrală a romanului Crimă şi pedeapsă de Dostoievski. A mai tradus Quo vadis de Sienkiewicz.

Preocuparea de căpetenie a lui Canianu rămâne culegerea şi studierea folclorului. Din satele limitrofe Hârlăului - Bădeni, Scobinţi, Sagavia, Deleni, Pârcovaci, Cepleniţa -, dar şi din târgul natal, prea puţin urbanizat la acea dată, el adună şi întocmeşte o valoroasă colecţie de poezii populare, prin publicarea căreia îşi va asigura un loc de frunte între cercetătorii folclorului românesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Culegerea sa, Poezii populare. Doine, culese şi publicate întocmai cum se zic (1888), cuprinde trei sute treizeci şi trei de piese, între care se disting, printr-o realizare artistică superioară, cântecele de dragoste şi dor, de jale, de cătănie şi război. Ultimele sunt interesante şi sub aspect social, ele vorbind adesea despre prinderea la oaste a tinerilor sau despre tratamentul inuman aplicat în armată.

Colecţia de folclor, cea dintâi la noi în care poeziile populare sunt tipărite în forma lor autentică, a fost primită elogios încă de la apariţie. Ioan Bianu, G.I. Ionnescu-Gion, A.D. Xenopol au subliniat importanţa culegerii „întocmai cum se zic” a producţiilor folcloristice şi a publicării lor nealterate. Transcriind fonetic textele culese, Canianu se încadra unei direcţii noi în domeniu, lucrarea sa fiind luată drept model mai multe decenii de-a rândul.

Textele publicate sunt însoţite de indicaţii privitoare la variantele apărute anterior în alte colecţii sau în periodice. Referindu-se la valoarea documentară a creaţiei populare, Canianu laudă iniţiativa lui V. Alecsandri, subliniind totodată şi riscurile ce derivă din „întocmirea” textelor. Observaţiile sale au în vedere, mai cu seamă, colecţia de balade şi colinde „alcătuită” de bănăţeanul At. M. Marienescu, care intervenise mult în producţiile culese. Metoda „reconstituirii”, preconizată şi folosită de acesta sub influenţa unor şcoli folcloristice ale epocii, nu este respinsă întru totul de Canianu; el consideră însă că aplicarea ei ar fi posibilă abia atunci când se va fi cules foarte mult, dacă nu aproape tot, în aria folclorului.

Sub înrâurirea lui B.P. Hasdeu, Canianu a publicat în 1893 două studii consacrate descântecelor (Deochiul şi Faptul), în folcloristica noastră acestea fiind primele cercetări monografice ale unor tipuri de descântec. Povestea Kipăruş Petrul Făt-Frumos, apărută în ziarul „Românul”, proverbele trimise lui Iuliu A. Zanne pentru corpusul la care acesta lucra sau colaborarea sa la colecţia lui Grigore G. Tocilescu, Materialurifolkloristice, cu texte adunate din judeţele Putna şi Neamţ, constituie, de asemenea, contribuţii la cunoaşterea literaturii populare.

Opera literară

  • Kipăruş Petrul Făt-Frumos, 1889;
  • Privire asupra literaturii populare române, 1891;
  • Două căsnicii, 1892;
  • Din psicologia poporană. Descântece, farmece şi vrăji, fascicula 1, 1893.
  • Studii şi culegeri de folclor românesc, ediţie îngrijită de Alexandru Dobre şi Mihai M. Robea, prefaţă de Dan Horia Mazilu, Bucureşti, 1999.

Culegeri

  • Poezii populare. Doine. Culese şi publicate întocmai cum se zic, Iaşi, 1888; ediţia Iaşi, 1893.

Traduceri

  • Max Nordau, Minciunile convenţionale ale civilizaţiunii noastre, Bucureşti, Socec, 1895;
  • F.M. Dostoievski, Crimă şi pedeapsă (Raskolnikoff), I-II, Bucureşti, 1899-1902;
  • Gotthold Ephraim Lessing, J.P. Hebel, Herder, A.E. Brehm, G.A. Burger, Jacob şi Wilhelm Grimm, Fr. Schiller, B. Auerbach, H. Heine, J.W. Goethe, W. Hauff, A. Schopenhauer, Fr. Gerstacker, A. Masius, W. Ortel, K.H. Kaspari, H. Keck, J.G. Fichte, A. von Chamisso, G. Freytag, H. Sudermann, L. Buchner, Fr. A. Krummacher, Fr. Nietzsche, H. von Kleist, Max Nordau, I. Kant, Ernst von Wildenbruch, H. Zschokke, W. von Kotzebue, B. Spinoza, în Crestomaţie. Bucăţi alese din autori germani, Bucureşti, 1901;
  • H. Sienkiewicz, Quo Vadis, Bucureşti.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …