Mihai Coman

Mihai Coman (26 martie 1953, Făgăraş, judeţul Braşov) - etnolog. Este fiul Silviei (născută Săvuleanu) şi al lui Tiberiu Coman, medici.

Coman a făcut şcoala primară şi liceul la Făgăraş (1960-1972), urmând apoi cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1972-1976). Mai întâi profesor de limba franceză şi limba şi literatura română în Bucureşti (1973-1983), ulterior lucrează ca redactor la „Scânteia tineretului” (din 1983), fiind, între 1987 şi 1989, secretar responsabil de redacţie. Director la Editura Ion Creangă (din decembrie 1989), este apoi conferenţiar (1990-1995) şi profesor (din 1995) la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din Bucureşti. A mai ţinut prelegeri la universităţi din Statele Unite (1991) şi Canada (1992).

Primele sale lucrări, Izvoare mitice (1980) şi Sora Soarelui. Schiţă pentru o frescă mitologică (1983), reprezintă investigaţii în maniera şcolii comparatiste asupra topoilor culturali arhaici, identificabili în textele folclorice româneşti. Fără a plăti tribut exagerărilor tracizante şi utilizând subiecte preluate îndeosebi din lucrările lui Georges Dumezil, aceste studii sunt centrate mai ales pe riturile de iniţiere (identificate în colindele de fecior si în cântecul epic), precum şi pe modelele cosmogonice identificate în legendele populare. Modificarea de perspectivă metodologică este evidentă în Milos şi epos (1985), unde sunt dezbătute concepte fundamentale, precum acelea de mit, gen literar, transformare narativă şi inversiune simbolică, într-o tehnică de cercetare amintind îndeosebi de antropologia cognitivă.

Aceeaşi metodă este pusă în aplicare în Mitologie populară românească (I-II, 1986-1988), consacrată bestiarului zoomorf folcloric. Interesul lucrării rezidă nu atât în excursurile comparatiste sau istorice, cât în prezentarea conexiunilor dintre diferitele unităţi constitutive în cadrul limbajului culturii populare. Volumul al doilea propune în final clasificarea tuturor acestor reprezentări atât pe criteriul conexiunilor sintagmatice (figuri care se opun, figuri care se asociază), cât şi În funcţie de cele zece clase cu caracter paradigmatic.

Punctul şi spirala (1991) accentuează preocupările metodologice, definind conceptele operaţionale şi statutul antropologiei culturale în perimetrul ştiinţelor umaniste. În cele două volume de Mitologie populară românească, preluate sintetic în Bestiarul mitologic românesc (1996), simbolurile asupra cărora s-a oprit autorul sunt privite într-un context larg. Antropologia culturală pentru care optează el vede în mitologie un sistem integrator, un limbaj „prin care semnele şi microsistemele unei culturi sunt puse în relaţie, sunt asamblate într-un vast model epistemologic”.

Coman înţelege prin mitologie un metalimbaj, simbolic şi narativ, o unealtă prin care omul arhaic „poate experimenta diverse strategii şi posibilităţi de cunoaştere, de ordonare şi luare în posesie a universului înconjurător”. Limbajul mitologic se bazează pe mecanismele subtile ale naraţiunii, fapt ce se remarcă îndată în studiu, care a folosit „toate ipostazele naraţiunii şi toate variantele semnelor mitologice”, ipostaze exprimate de texte cu bogate implicaţii simbolice: legende etiologice, colinde, cântece, bocete, balade fantastice, familiale, ghicitori etc.

Coman este convins că sistemul mitologiei populare nu poate fi reconstituit şi înţeles decât cu ajutorul unei metode de abordare globală. A încercat, de aceea, să refacă limbajul mitologiei populare aşa cum a funcţionat el în interiorul culturii tradiţionale. A început cu bestiarul, pentru că „animalele sunt o realitate imediată, o prezenţă decisivă pentru bunul mers al vieţii şi gospodăriei tradiţionale”.

Coman a intenţionat să fie astfel cât mai aproape de spiritul şi de logica de adâncime a domeniului investigat, renunţând la analizele speculative, la ipotezele himerice. Cartea nu este doar o înlănţuire de texte foarte bine scrise, ci şi o contribuţie la descoperirea mecanismelor care determină gramatica mitologiei. Ultimele articole din carte arată o alunecare a interesului către problemele schimbărilor culturale în consens cu tendinţele moderne, preocupate de dialogul intercultural şi de mecanismele de transformare, care determină evoluţia textelor culturale dinspre o epocă spre alta, circulaţia lor dintr-un areal cultural spre un altul.

Opera literară

  • Izvoare mitice, Bucureşti, 1980;
  • Sora Soarelui. Schiţă pentru o frescă mitologică, Bucureşti, 1983;
  • Mitos şi epos. Studii asupra transformărilor narative, Bucureşti, 1985;
  • Mitologie populară românească, I-II, Bucureşti, 1986-1988;
  • Punctul şi spirala, Bucureşti, 1991;
  • Bestiarul mitologic românesc, Bucureşti, 1996;
  • Introducere în sistemul mass-media, Iaşi, 1999.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …