Mentalităţi în schimbare în secolul al XVIII-lea

Fanariotismul a provocat în ţările române o accentuată orientalizare a societăţii. Din motive politice, contactele cu Europa au fost întrerupte, iar evoluţia geopolitică şi culturală a determinat certe deosebiri între Europa şi spaţiul românesc şi întreaga zonă balcanică. Legăturile fanarioţilor cu Occidentul nu erau bine văzute de Poartă, şi foarte puţini români, mai ales înainte de 1774, au călătorit peste hotare.

De pildă, Alexandru Ipsilanti a fost obligat să părăsească tronul Ţării Româneşti după fuga fiilor săi în Austria. Trimis să-i readucă în ţară, Ienăchiţă Văcărescu a aflat de la ei că au ales fuga din pricina nesiguranţei, a dispreţului otomanilor. Fiii lui Ipsilanti doreau să vadă Parisul, pentru că la Bucureşti nu-şi puteau cultiva pasiunea pentru litere.

Pentru elita culturală şi politică, în curs de formare, pentru iluminiştii români, Europa a devenit un model de urmat. În prefaţa unui Triod, Grigore Râmniceanu justifica această orientare la 1798 astfel: „Oamenii Europei au minte ascuţită, sunt puitori de pravile, doftori, ritori şi voievozi aleşi, [...] într-însa au înflorit şi înfloresc ştiinţele, meşteşugurile, bunele obiceiuri, [...] iaste cu cuviinţă ca această Europă să se numească podoaba lumii.”

După 1774, Poarta nu a mai putut controla legăturile fanarioţilor sau ale marilor boieri cu Apusul. Ideile preluate din acest spaţiu au influenţat spiritul reformator. S-au înmulţit preocupările culturale, s-a lărgit şi a fost diversificată reţeaua de şcoli, s-au făcut încercări de reformare a instituţiilor de învăţământ care să fie pătrunse de „duhul veacului”, „duhul ştiinţei, al neliniştii creatoare”. Cu toate acestea, curentul religios reformator, iniţiat de călugărul Paisie Velicicovski în Moldova, a susţinut revenirea la valorile bizantino-slave, la rigoare în viaţa monastică întemeiată pe Sfânta Scriptură şi învăţăturile scrierilor patristice.

Gheorghe Lazăr (1779-1823)

Fondatorul învăţământului în limba română era originar din Ardeal. Avea o formaţie intelectuală impresionantă: studii de teologie, filozofie, ştiinţe la Sibiu, Cluj şi Viena. În 1816, promotorul ideilor Şcolii Ardelene, a devenit profesor la Şcoala de la Sf. Sava. În 1818 a inaugurat cursurile în limba română, chemând pe toţi la „izvorul tămăduirii” care era noua şcoală. A fost autorul mai multor manuale, inginer, orator şi scriitor. Ideile sale politice se regăsesc în Cuvânt al lui Gheorghe Lazăr la înscăunarea mitropolitului Dionisie, care cuprinde îndemnuri la emancipare naţională.

Gheorghe Asachi (1788-1869)

Scriitor, îndrumător literar şi cultural, a făcut studii de filozofie, litere şi ştiinţe la Lvov, cursuri de astronomie şi matematică la Viena şi un stagiu de pregătire artistică la Roma. A pregătit prima reprezentaţie teatrală în limba română cu pastorala Mirtil şi Hloe. În 1829, a editat Albina românească, prima gazetă din Moldova, care populariza ştiinţele, cultura, arta şi diversele aspecte ale vieţii cotidiene.

A mai condus magazinele ştiinţifico-literare Spicuitorul moldo-român şi Icoana lumei. Este considerat unul din organizatorii şcolilor din Moldova: primul institut de educaţie a fetelor, Academia Mihăileană şi Conservatorul filarmonic-dramatic. S-a implicat, de asemenea, şi în viaţa politică: în 1822 a fost agent diplomatic la Viena al domnitorului Ioniţă Sandu Sturdza şi apoi secretar al comisiei pentru redactarea Regulamentului Organic.

Chesarie de Râmnic (?-1780)

Episcopul de Râmnic a studiat la Academia grecească din Bucureşti greaca, latina, franceza şi rusa, istoria şi elemente de filologie. A făcut parte din delegaţiile care înmânează memorii reprezentanţilor Marilor Puteri, în anii 1770-1774. Cu sprijinul lui Constantin Hagi Pop din Sibiu, a renovat tipografia de la episcopia Râmnicului. A tradus şi tipărit şase volume din Mineie, pe care le-a prefaţat cu studii istorice şi religioase. Este primul traducător român al Enciclopediei franceze.

Simion Bărnuţiu (1808-1864)

Gânditorul şi omul politic român provenea dintr-o familie modestă din Bocşa. A urmat teologia la Blaj, Academia de drept din Sibiu şi cursuri de drept la Viena (după 1849) şi la Pavia. A fost unul dintre conducătorii revoluţiei române din Transilvania de la 1848-1849. Adept al formei de guvernământ republicane, Bărnuţiu a fost un antimonarhic convins şi un inamic al servituţilor de tip feudal. Credea în libertatea şi egalitatea originară a tuturor oamenilor pe care le susţinea cu argumente din Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului din 1789.

Influenţa iluminismului asupra Principatelor Române

Curente care au contribuit la pătrunderea ideilor franceze în Moldova şi Ţara Românească:

  • din sud - grecii fanarioţi, foşti dragomani ai Porţii;
  • din răsărit - ruşii occidentalizaţi şi educaţi în spirit francez de Ecaterina a II-a;
  • din vest - germani, francezi, olandezi etc. consuli, emigranţi, secretari, profesori care cunoşteau Franţa şi ideile revoluţiei franceze;
  • din nord - românii transilvăneni prin acţiunile şi lucrările lor au deşteptat în Principate sentimentul originii latine.

Ideile iluminismului francez au fost difuzate în Principate datorită mai multor factori: reorganizarea Academiilor, unde se preda şi studia latina, franceza, italiana şi exista o programă cu caracter enciclopedic; profesori renumiţi: Labros Photiade, Neofit Deucas sau Constantin Vardallahos; pătrunderea ziarelor din Occident; moda preceptorilor apuseni, a secretarilor particulari - italieni, germani şi mai ales francezi; călătoriile de studii ale fiilor unor mari boieri.

Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, Roma şi mai ales Parisul, iar pentru transilvăneni, Viena şi Buda, erau centrele spre care se îndreptau tinerii români la studii. Influenţa franceză asupra cărturarilor s-a manifestat în domeniul istoric, filologic şi literar. Este vorba nu numai de traduceri, dar şi de asimilarea ideilor culturii franceze în opere originale.

Traducerile din Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Marmontel au contribuit la schimbări în starea de spirit. Mediile aristocratice erau preocupate de stilul de viaţă occidental, dominat de influenţa franceză. Lumea satului însă a păstrat valorile tradiţionale. „Spiritul nou este adoptat greu, elemente de vechi şi nou coexistă până în preajma anului 1848.”

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …