Marin Bucur

Marin Bucur (12 decembrie 1929, Podu Rizii, judeţul Dâmboviţa - 5 februarie 1994, Bucureşti) - eseist, prozator, critic şi istoric literar. Este fiul Stanei (născută Eftimie) şi al lui Florea Bucur, ţărani. Bucur a urmat cursurile Liceului „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte, iar din 1949 pe acelea ale Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Încă din anul universitar 1952-1953 (la sfârşitul căruia a susţinut examenul de licenţă), a fost numit asistent la Catedra de literatură română.

De asemenea, a fost angajat de George Călinescu la Institutul de Istorie Literară şi Folclor (devenit Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”), al cărui membru a rămas până la săvârşirea din viaţă. În paralel, între 1962 şi 1966, a fost redactor la revista „Luceafărul”. Şi-a luat doctoratul în ştiinţe filologice cu o teză despre C.A. Rosetti, susţinută la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu”, în cadrul căruia a promovat până la funcţia de şef de sector.

Din 1990, a condus ca editor suplimentul săptămânal „Arhiva” al ziarului „Cotidianul”. A efectuat stagii de specializare şi documentare la Moscova, Paris, Berlin şi a participat la congrese şi colocvii ştiinţifice naţionale şi internaţionale. A iniţiat şi coordonat elaborarea şi apariţia unor lucrări colective (culegeri de studii literare, bibliografii, ediţii de documente), între 1972 şi 1985 asigurând editarea seriei „Caiete Mihai Eminescu” (şase volume).

Publicistic, a debutat în 1950 cu recenzii şi articole în revista „Viaţa românească”, iar editorial, în 1966 cu romanul Zi de vară până-n seară. A colaborat la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” (cronică literară), „Tribuna”, „Steaua”, „Argeş” (cronică literară), „Astra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Scânteia”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Synthesis”, „Revue roumaine de sciences sociales”, „Europe”, „Secolul 20”, „Revista monumentelor şi muzeelor”, precum şi la publicaţii academice din ţară şi străinătate. Prima sa lucrare de critică şi istorie literară publicată este monografia Ovid Densusianu (1967).

Timp de peste patruzeci de ani, Bucur s-a ilustrat cu lucrări de dimensiuni, forme şi valori diferite, în registre variate ale scrisului şi ale cercetării literare. Bibliografia sa înregistrează, pentru anii de formaţie, în primul rând rezultatele muncii de editor. Lui i se datorează primele ediţii postbelice de popularizare a unor corpusuri de literatură populară (de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea) de Grigore G. Tocilescu (Balade şi doine), Artur Gorovei (Cimiliturile românilor), George Cătană (Poveşti poporale din Banat) şi ediţia studiilor de folcloristică ale lui Ovid Densusianu (Flori alese din cântecele poporului. Viaţa păstorească în poezia noastră populară. Folclorul, cum trebuie înţeles. Graiul din Ţara Haţegului).

În paralel, a pregătit sau a prefaţat ediţii şi antologii din publicistica lui Camil Petrescu, din poezia Magdei Isanos, din proza lui Dinicu Golescu, Ion Ghica, Anton Bacalbaşa şi Liviu Rebreanu. De asemenea, a prefaţat cărţile unor scriitori aflaţi la debutul editorial (Constantin Georgescu, Tudor Ursu). Concomitent s-a lansat în vaste investigaţii în arhive şi biblioteci române şi străine, a scris şi a publicat proză.

După debutul editorial cu romanul de factură realistă Zi de vară până-n seară, şi-a valorificat acumulările documentare în studii de istorie literară sau în monografii - Ovid Densusianu şi C.A. Rosetti. Mesianism şi donquijotism revoluţionar (1970) - şi în ediţii de documente - Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XIX-lea (1969).

De asemenea, elaborează şi o lucrare de sinteză, Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu (1973), cultivă eseul critic - Lucian Blaga. Dor şi eternitate (1971), studiul de tip teoretic şi comparatist şi dă un nou roman, La apa Vavilonului (1971), într-o formulă total diferită faţă de precedentul şi, totodată, puţin frecventată în literatura română, deşi tradiţia temei („plângerea” de la „apa Vavilonului”) poate fi urmărită de la Dosoftei, prin Tudor Arghezi şi Lucian Blaga, până la poeţii contemporani.

Proză, cum s-a observat, „cu ample fragmente parenetice”, „încărcată cu miresme poetice” (născută Balotă), La apa Vavilonului are o dimensiune poematică şi un etos care sublimează sentimentul pustiului existenţei. Activitatea lui Bucur poartă (prin varietate, mod de abordare a temelor) amprenta modelatoare a lui George Călinescu, maestrul unei generaţii de cercetători (critici şi istorici literari) cărora le-a stimulat, cultivat şi îndrumat gustul pentru investigaţia documentară exhaustivă şi explorarea eseistică din unghiuri surprinzătoare, pentru studiul monografic aplicat şi lucrarea de sinteză. În timp, lucrările lui Bucur se ordonează pe câteva dominante.

Monografia dedicată lui C.A. Rosetti este urmată de restituirea jurnalului acestuia, într-o ediţie din 1974 (Jurnalul meu), şi, apoi, de aceea a corespondenţei zgomotosului „Berlicoco” (C.A. Rosetti către Maria Rosetti, I-II, 1988-1998). Seria monografiilor continuă cu Opera vieţii. O biografie a lui I.L. Caragiale (I-III, 1989-2001). Autorul reia, aici, documentaţia, procedând la o reconstituire meticuloasă, organizată cronologic, a existenţei scriitorului, considerată o altă operă a celui care a trăit-o. Cartea rămâne un instrument de referinţă în caragialeologie, aducând numeroase adaosuri, nuanţări şi rectificări în domeniu.

Din vasta documentaţie aferentă monografiei se desprinde şi un corpus de Restituiri (1986), cuprinzând texte atribuite (câteva cu certitudine) lui Caragiale. De asemenea, în seria eseurilor, Lucian Blaga. Dor şi eternitate nu rămâne singular. Criticul abordează în aceeaşi formulă (comentariu argumentat printr-o veritabilă antologie din opera scriitorului) creaţia lui Benjamin Fundoianu (Priveliştile poeziei, 1985), vădind o percepţie sigură a valorilor care specifică lirismul acestuia în panorama poeziei româneşti.

Poezie. Destin, dramă (1982) este, în context, o panoramă esenţială a poeziei româneşti de la Mihai Eminescu şi Alexandru Macedonski, la Ştefan Aug. Doinaş şi Leonid Dimov. Convingătoare la nivelul ipotezei de lectură, cartea e scrisă febril, în spiritul criticii de identificare, vizând un tematism existenţial.

Cercetătorul continuă seria ediţiilor de documente cu Jules Michelet şi revoluţionarii români în documente şi scrisori de epocă (1846-1876) (1982), volum „de o valoare eminentă” (Alexandru Zub), rezultat din studierea Fondului Monod de la Bibliotheque historique de la ville de Paris. Textele, adunate din arhive (în special scrisori), din presă, din lucrări diverse, privesc legăturile lui Michelet cu spaţiul românesc. Adnotate şi comentate, ele reprezintă, împreună cu iconografia şi indicele de nume, o sursă substanţială şi un instrument de lucru, pe baza cărora cunoaşterea paşoptismului românesc se nuanţează şi îmbogăţeşte.

Prevalentă, în activitatea lui Bucur, se vădeşte orientarea către lucrările de erudiţie istorico-literară. Numele lui rămâne legat de „un prim panoramic al istoriei literare româneşti”, realizat în Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu. Excurs istoric şi bibliografie a fenomenului de cultură reprezentat de „istoria literară”, încercare de identificare a configuraţiilor şi de determinare a valorilor în câmpul disciplinei, cartea vizează, totodată, „centrele de germinaţiune a ideilor de istorie literară”, „formele de desfăşurare a iniţiativelor”, „familiile de spirite”, evoluţia pe axa autonomizării şi personalităţile emblematice ale disciplinei.

Coautor al multor volume colective şi, de asemenea, coordonator al unora dintre lucrările Istoria şi teoria comparatismului în România (1972), Literatura română contemporană (I, 1980) şi Bibliografia I.L. Caragiale (1852-1912) (I-II, 1997), Bucur s-a ilustrat şi prin contribuţiile la istoria presei româneşti şi în eminescologie.

Opera literară

  • Zi de vară până-n seară, Bucureşti, 1966;
  • Ovid Densusianu, Bucureşti, 1967;
  • C.A. Rosetti. Mesianism şi donquijotism revoluţionar, Bucureşti, 1970;
  • Lucian Blaga. Dor şi eternitate, Bucureşti, 1971;
  • La apa Vavilonului, Bucureşti, 1971;
  • Istoriografia literară românească de la origini până la G. Călinescu, Bucureşti, 1973;
  • Poezie. Destin, dramă, Bucureşti, 1982;
  • B. Fundoianu (Benjamin Fondane). Priveliştile poeziei, Bucureşti, 1985;
  • Opera vieţii. O biografie a lui I.L. Caragiale, vol. I-II, Bucureşti, 1989-1994; vol. III: I.L. Caragiale. Lumea operei, ediţie îngrijită de Ştefan Ion Ghilimescu, Piteşti, 2001.

Ediţii, antologii

  • George Cătană, Poveşti poporale din Banat, prefaţa editorului, Bucureşti, 1956;
  • Grigore G. Tocilescu, Balade şi doine, prefaţa editorului , Bucureşti, 1958;
  • Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, Bucureşti, 1959;
  • Ovid Densusianu, Flori alese din cântecele poporului. Viaţa păstorească în poezia noastră populară. Folclorul, cum trebuie înţeles. Graiul din Ţara Haţegului, prefaţa editorului, Bucureşti, 1966;
  • Documente inedite din arhivele franceze privitoare la români în secolul al XIX-lea, I, Bucureşti, 1969;
  • C.A. Rosetti, Jurnalul meu, prefaţa editorului, Bucureşti, 1974;
  • Jules Michelet şi revoluţionarii români în documente şi scrisori de epocă (1846-1876), introducerea editorului, Cluj Napoca, 1982;
  • I.L. Caragiale, Restituiri, prefaţa editorului , Cluj Napoca, 1986;
  • C.A. Rosetti către Maria Rosetti, I-II, prefaţa editorului, Bucureşti, 1988-1998;
  • Dosarul berlinez al dramei „Anca” („Năpasta”) de I.L. Caragiale, Bucureşti, 1992;
  • De te voi uita, Ierusalime. Ţara Sfântă şi cărţile sacre în literatura română, prefaţa editorului, postfaţă de Victor Bârlădeanu, Bucureşti, 1996 (în colaborare cu Victoria Ana Tăuşan).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …