Marian Drumur

Marian Drumur (pseudonimul literar al lui Marian Ştefan Pavelescu) (6 august 1943, Cernăuţi, Bucovina) - prozator. Este fiul Aspaziei Pavelescu (născută Coşara), cântăreaţă de operă, şi al poetului George Drumur.

După absolvirea, la Timişoara, a liceului (1957-1961) şi a Facultăţii de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic (1962-1967), este inginer în Timişoara şi Piteşti (1968-1971), cercetător ştiinţific la Institutul Politehnic „Traian Vuia” din Timişoara (1971-1976) şi tot aici, profesor de specialitate la Grupul Şcolar Industrial pentru Transporturi Auto.

Debutează cu proză în „Orizont” (1966) şi editorial cu volumul Omul dublu (1980), în care douăzeci şi patru de povestiri dovedesc disponibilitatea constantă a autorului faţă de observarea insistentă a lumii înconjurătoare. Naraţiunile, cu personaje şi conflicte lipsite de spectaculozitate, surprind o lume dominată de mecanismele elementare ale supravieţuirii sociale, o lume în care locurile comune ale limbajului şi ale comportamentului nu sunt decât rareori contrazise.

Prozatorul construieşte mici întâmplări ce se petrec, de preferinţă, în mediul muncitoresc, adunând fişe despre existenţe neînsemnate şi folosind, de regulă, stilul notaţiei fidele, dar exprimându-se, intermitent, cu sobrietate şi intuiţie de psiholog. Atmosfera este omogenizată de intervenţiile naratorului, mai accentuate în prozele scrise la persoana întâi, dar prezente cu discreţie şi în textele scrise în manieră obiectivă.

În Povestiri (1987), autorul prezintă o panoramă simbolică a oraşului, populată cu personaje liniştite şi răbdătoare, trăitoare în felurite medii. Prin capacitatea de decupare în secvenţe şi printr-o anume tehnică a frazării, povestirile descoperă lumea fără menajamente. Multe proze sunt apropiate, din punct de vedere stilistic, de eseu.

Volumul Într-o singură dimineaţă (1999) a fost alcătuit din povestiri nu mai lungi de şase pagini, între care sunt dispuse „antracte” propunând moduri de reorientare a lecturii. Ariile de interes aparţin realităţii imediate, citadine, fără localizări; povestirile au, în general, o structură liniară, explorând trăirile obscure ale unor fiinţe obişnuite, ale unor oameni „fără însuşiri”.

Dând personajelor caractere şi nuanţe variate, utilizând detalii neobişnuite, autorul îşi exprimă însă şi disponibilitatea spre fantastic şi iraţional, ca alternativă la alunecarea în patetism. Conţinutul epic aduce elemente de suprarealitate, prin introducerea unor personaje secundare din alte epoci. Antractele reprezintă elemente de meditaţie, hibride şi concentrate, cărora diversitatea le conferă valoare de informaţii insolite.

Opera literară

  • Omul dublu, Bucureşti, 1980;
  • Povestiri, Timişoara, 1987;
  • Într-o singură dimineaţă, Timişoara, 1999.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …