Maria Cunţan

Maria Cunţan (7 februarie 1862, Sibiu - 23 noiembrie 1935, Bucureşti) - poetă. Fiică a lui Dimitrie Cunţan, preot, compozitor şi profesor de muzică la Seminarul Andreian, Cunţan urmează şcoala primară şi un „institut” de limbi străine în oraşul natal.

Debutează relativ târziu, în 1891, în „Tribuna”. Ulterior, până la intrarea României în războiul mondial, este prezentă frecvent, iscălind uneori şi Liliac ori Rim, cu versuri, proză scurtă, drame şi traduceri din poeţi germani şi francezi, în numeroase periodice din Transilvania şi din Regat, precum „Foaia poporului”, „Vatra”, „Familia”, „Telegraful român”, „Tribuna poporului”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Foaia interesantă”, „Revista noastră”, „Revista politică şi literară”, „Viaţa literară şi artistică”, „Ţara noastră”, „Viaţa românească”, „Junimea”, „Viitorul româncelor”, „Flacăra” etc.

O parte din versuri este strânsă în plachetele Poezii (1901), Poezii (1905) şi în cele două volume intitulate Din caierul vremii (I-II, 1916). Acestora li se adaugă traducerea dramei lui Friedrich Schiller, Fecioara din Orleans (1909). Singură, fără familie, stingheră îndeosebi după moartea părinţilor şi a unor prieteni, Cunţan stă mai mult la Bucureşti, găzduită de cunoştinţe înstărite. După război, colaborează la „Sburătorul”, „Vlăstarul”, „Ţăranul”, „Foaia tinerimei”, „Cosinzeana”, „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Duminica ortodoxă” etc.

Propunea Teatrului Naţional, de asemenea, câteva drame în versuri şi tipărea, în colecţia „Pagini alese din scriitorii români”, broşura Poezii (1925). Moartea poetei, într-un azil de bătrâni, stârneşte o vie emoţie în lumea literară.

În anii debutului Cunţan întreţinea un adevărat cult pentru mai tânărul George Coşbuc, al cărui univers liric îl sintetiza omagial în Doina firelor de tort. O serie de idile şi pasteluri relevă influenţa poetului năsăudean, iar alte texte par să-şi găsească sursa în motivul coşbucian al „dragostei învrăjbite”. Cu timpul, spaţiul rural sau numai agrest devine un simplu cadru al dramei intime a celei neiubite. Intensitatea sentimentelor atinge câteodată un grad extrem, iar sinceritatea e vecină pe alocuri cu impudoarea, într-un vers care, tot mai scuturat de podoabe, devine melopee. Un model a fost, desigur, şi liedul german. Dar Cunţan a adoptat, totodată, şi sintaxa străină, sacrificând adesea şi ritmul.

Neglijarea cizelării atente a versurilor şi lipsa de discernământ critic fac ca în Din caierul vremii, ce reproduce integral volumele anterioare, fragmentele de poezie autentică, având ca generator o sensibilitate feminină profund vulnerată, să se piardă într-o masă de versuri terne. Alte impulsuri lirice, precum cel al dragostei de ţară şi neam ori cel religios, găsesc la Cunţan o expresie banală. Încercările de epică obiectivă nu se disting nici ele de foiletonistica vremii, iar confesiunile, directe ori deghizate, nu au relief.

Cunţan a scris numeroase drame şi poeme dramatice, rămase în periodice (O zi la şcoală, La colibă, Horus, Nepotul lui Moş Pralea, Nana, Te Deum, Păcate etc.) sau în manuscrisele depuse la Academia Română (Brâncovenii, Apostolii, Dorul de mamă, Altare, Copiii Bradului), în toate fiind vizibilă incapacitatea de a construi o intrigă şi de a caracteriza personajele. Nici traducerile - din poeţi precum Carmen Sylva, Friedrich Schiller, Nikolaus Lenau, Hienrich Heine, Ludwig Uhland, Felix Dahn, Adelbert von Chamisso, Alphonse de Lamartine şi Alfred de Musset - nu relevă calităţi deosebite, prea puţine rezistând timpului.

Opera literară

  • Poezii, Orăştie, 1901;
  • Poezii, Bucureşti, 1905;
  • Din cuierul vremii, I-II, Bucureşti, 1916;
  • Poezii, Bucureşti, 1925.

Traduceri

  • Friedrich Schiller, Fecioara din Orleans, Sibiu, 1909.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …