Mama, de Nicolae Labiş (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric

Poezia Mama a fost inclusă în volumul de debut al poetului Nicolae Labiş, Primele iubiri - apărut în 1956 - care constituie o adevărată autobiografie lirică.

Fiind o creaţie lirică, gândurile şi sentimentele poetului sunt exprimate în mod direct prin intermediul eului liric - vocea poetului. De aceea se întâlnesc pronume la persoana I şi verbe la persoanele I şi a II-a.

Titlul

Titlul poeziei, exprimat printr-un substantiv articulat cu articolul hotărât, care are rolul de a particulariza, anunţă esenţa conţinutului de idei, gândurile pentru mama sa.

Structura, semnificaţiile şi limbajul artistic

Deşi este concepută ca o scrisoare adresată mamei, poezia este, de fapt, un discurs liric, ce concentrează, expresia vibrantă a dragostei poetului pentru mama sa.

În această creaţie lirică, structurată în două catrene, este evocat chipul mamei, prin două modalităţi artistice diferite: în prima strofă prin relatările unui „om ce de pe-acasă a venit”, iar în strofa a doua prin scrisorile primite de la ea.

Prima strofă

În strofa întâi este evidenţiat dorul de casă al poetului. Puternica legătură sufletească dintre eul liric şi locurile natale este redată prin adverbul „acasă”, pronumele personal „la noi” şi prin substantivul „mălinul” (liliac), care poate sugera peisajul copilăriei.

Nicolae Labiş

Sufletul poetului este marcat de tristeţea despărţirii, de multă vreme, de locurile atât de dragi - „N-am mai trecut de mult prin sat”. Trecerea timpului este sugerată şi indirect, prin repetiţia verbului „ai albit”, iar substantivul în vocativ, „mămucă”, accentuează puternicul ataşament, dragostea filială şi respectul pentru mama sa.

Strofa a doua

În strofa a doua, poetul îşi exprimă nedumerirea - „Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti” - cauzată de contradicţia dintre veştile primite de la „alt om”, că mama „a stat la pat, bolnavă” şi scrisorile ei, care dovedeau mulţumire şi tinereţe sufletească - „Când din scrisori eu văd precum matale / Din zi în zi mereu întinereşti”.

Adverbul „mereu”, asociat cu sintagma „din zi în zi” accentuează valoarea verbului „întinereşti”, sugerând dragostea maternă, plină de grijă pentru fiul ei, pe care nu vrea să-l întristeze cu problemele ei de sănătate ori cu vârsta care înaintează nemilos. Scrisorile mamei sunt pline de optimism, deoarece ea doreşte ca fiul s-o ştie tânără şi fericită.

Prozodia

Poezia are o singură rimă încrucişată, iar măsura versurilor, inegale ca lungime, variază între 9 şi 11 silabe.

Poezia Mama este o creaţie lirică de mare sensibilitate, sentimentul dragostei dintre mamă şi fiu este emoţionant prin faptul că, deşi viaţa este trecătoare, relaţia spirituală dintre ei aparţine veşniciei.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …