Malgaşi

Malgaşii sunt un ansamblu de comunităţi care alcătuiesc populaţia Madagascarului (circa 14 milioane de persoane).

În funcţie de criteriile adoptate, se apreciază că există între 18 şi circa 50 de comunităţi malgaşe. În orice caz, din punct de vedere geografic se disting populaţiile din ţinuturile înalte din centru (merina, vakinankaratra şi betsileo,cu o prelungire spre est incluzându-i pe zafimaniri şi bezanozano) deosebite de cele din nord (sakalava, antankarara, sihanaka, tsimihety şi betsimisaraka), din sud-est (antaimoro, antaisaka şi tanala şi alţii, la care se adaugă antanosy), din extremitatea sudică a insulei (antandroy şi mahafaly) şi, în sfârşit, de cele din centru-sud, sud-vest şi vestul mijlociu (bara, masikoro, sakalava, vezo).

Sunt societăţi în esenţă rurale, dintre care unele se ocupă îndeosebi cu cultivarea orezului şi a unor produse pentru export (piper, cuişoare, vanilie etc.) iar altele (din câmpiile litorale din vest, centru-sud şi extremitatea sudică) cu creşterea boilor zebu. În ansamblu pe latura vestică a insulei ponderea populaţiilor de pescari şi conducători de pirogi determină, în cadrul unor etnii (mahafaly, masiroko, sakalava şi antakara) existenţa unor deosebiri între „oamenii mării” şi „oamenii din interior” marcate prin mari diferenţe rituale.

Identitatea malgaşilor (de jus sanguinis şi de jus loci) se bazează în acelaşi timp pe filiaţie şi pe locul de reşedinţă. Descendenţa directă dintr-un strămoş din locul unde se află reşedinţa conferă o adevărată cetăţenie de categoria întâi, locuitorii veniţi mai de curând în ţinut fiind consideraţi cetăţeni de categoria a doua.

În întreaga insulă, societatea cuprinde un ordin princiar şi nobiliar, după care urmează, în funcţie de ţinut, unul sau două ordine de oameni de rând, împărţite la rândul lor în subordine. Urmaşii sclavilor „lipsiţi de strămoşi”‘ se află în marginea societăţii. Sistemele de rudenie au ca element comun faptul că iau în considerare dreptul primului născut.

În schimb, sistemul de generaţii din ţinuturile înalte (la merina, betsileo de nord şi de centru etc.), bazat pe unitatea conjugală şi nefăcând nici o diferenţă între părinţii paterni şi cei materni, este complet diferit de cel din alte ţinuturi. Într-adevăr, în toate celelalte sisteme, care se bazează pe unitatea fraternă iar în ceea ce priveşte alianţele pe cea dintre fraţi şi surori, se face această diferenţă şi se acordă un important rol ritual unchiului matern, considerat o mamă masculină.

În toate comunităţile care admit endogamia, sunt cu desăvârşire interzise căsătoriile între copii şi nepoţii surorilor. În sud şi în vest această interdicţie se extinde asupra tuturor descendenţilor lor (numiţi „coborâtori din femei”), pentru toată perioada memorată de colectivitate, ceea ce duce la o lărgire continuă a reţelelor de alianţe matrimoniale.

Societăţile malgaşe sunt patrilineare iar sub aspectul reşedinţei viripatrilocative. În comunităţile pastorale din sud şi vest structurile familiale şi sociale sunt încă foarte puternic marcate de această ideologie, dar în toate celelalte cazuri, în comunităţile de agricultori, valoarea acordată terenurilor şi importanţa patrimonială a relaţiilor de rudenie modifică rapid regulile de filiaţie şi de stabilire a reşedinţei, tinzându-se spre cognatism.

Din punct de vedere lingvistic, diversele graiuri ale limbii malgaşe simt intercomprehensibile (cu unele nuanţe); arhaismele atestă separarea timpurie a acestei limbi din trunchiul comun indonezian.

Popularea

Un prim val de populare indoneziana, datând probabil de la începutul erei noastre, a fost urmat de alte câteva, până pe la sfârşitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea. Probabil începând din secolul al IX-lea mai multe valuri de migraţie ale arabilor sau ale unor preswahili, însoţiţi de aliaţii lor africani, veniţi de pe coasta orientală a Africii, au ajuns pe ţărmul nordic al Madagascarului.

Această imigraţie a luat amploare începând din secolul al XVII-lea prin aportul de sclavi originari din Mozambic (cei mai mulţi făcând parte din grupul makoa, nume utilizat astăzi pentru urmaşii lor). În secolele XVII-XVIII numeroşi piraţi occidentali foloseau ţărmurile insulei; unii dintre ei s-au stabilit în nord iar urmaşii mulatri ai lor au jucat un rol important în istoria acestor locuri.

Denumire: (autodenumire) malagasy.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …