Madeleine Andronescu

Madeleine Andronescu (13 noiembrie 1915, Craiova - 1 iunie 1995, Bucureşti) - poetă.

Fiică a Elenei şi a lui Eugen Andronescu, medic, Andronescu a fost atrasă timpuriu de teatru (mama a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, sub numele Elena Cruceanu). A urmat şcoala primară şi gimnaziul la Institutul Moteanu din Bucureşti, apoi Liceul „Fenelon” din Paris (1929-1930), Institutul „Ronsard” din Bucureşti (1930-1931) şi din nou, în capitala Franţei, Liceul „Victor Duruy” (1931-1932).

Între 1935 şi 1938, a frecventat cursurile de actorie ale Conservatorului de Artă Dramatică din Bucureşti. După absolvire a fost angajată la Teatrul din Sărindar, la Comedia şi Municipal, la Teatrul Poporului, precum şi la Teatrul Naţional, până în 1953, fiind transferată apoi la Teatrul Tineretului (unde a rămas până în 1965).

Andronescu este autoarea unui singur volum de poeme, Zilele bobii (1942), apărute aproape toate, mai întâi, în „Meşterul Manole”, „Claviaturi”, „Universul literar”, „Curentul”. Lirismul se remarcă aici printr-o ambiguitate aproape ostentativă, în orice caz declamatorie şi respectând convenienţele boemiei „anilor nebuni” de dinaintea începerii războiului.

Anotimpul preferat este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor şocante, descoperite şi expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului şi acceptarea prezentului echivoc: „Tare mi-s dragi zilele babii / Ninsori cu soare pe din două / Sclipiri de ger, obraz de rouă / Văzduh cu mâncărimi de scabii. // S-a zăpăcit în spaţiu timpul / Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu şi când rândunică / Nu-şi ştie ceasul anotimpul.”

Schiţată în linii mari, copilăria abia trecută este rechemată uneori patetic, cu vagi urme din imagistica tradiţionalistă, copleşite însă de savoarea încrâncenată a clipei, înrudită cu maniera lui Tudor Arghezi (poet preţuit, de altfel, de Andronescu). Predominantă este trăirea condiţiei contradictorii, considerată esenţă a feminităţii. Totul este însă spus parcă în glumă, cu un aer de frondă juvenilă, destinată să oprească alunecarea în melancolie.

Versurile mărturisesc o egolatrie nestăvilită şi mult prea făţiş afirmată pentru a fi cu totul autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susţinută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detaşat. Umorul şi ironia răstălmăcind clişeele culturale premerg uneori gesticulaţia lirică din poezia lui Marin Sorescu.

Pentru Andronescu, poezia reprezenta o detaşare explozivă, înrudită cu patosul pe care l-a avut „unul Serghei Esenin” - ideal de gratuitate irumptivă provocată de umorile adolescenţei, ce nu pot fi înţelese şi apreciate decât prin delimitare de lasciva interiorizare a versurilor Mariei Banuş.

Opera literară

  • Zilele babii, cu desene de Milita Petraşcu, Bucureşti, 1942.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …