Lunca din Mirceşti, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Poezia Lunca din Mirceşti, de Vasile Alecsandri, a fost scrisă, după toate probabilităţile, în primăvara anului 1869.

A fost publicată pentru prima oară în revista „Convorbiri literare” nr. 5 din 1 mai 1869, apoi reprodusă în ediţia 1875, vol. III.

Armida este un personaj feminin din Ierusalimul eliberat de Torquatto Tasso.

Vasile Alecsandri

Lunca din Mirceşti

Bate vânt de primăvară şi pe muguri îi deschide;

Vântul bate, frunza creşte, şi voioasă lunca râde.

Sub verdeaţa drăgălaşă dispar crengile pe rând,

Şi sub crengile umbroase mierla sare şuierând.

O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare!

În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare,

Ş-un nou glas de armonie completează imnul sfânt

Ce se-nalţă cătră ceruri de pe veselul pământ.

Tot ce simte şi viază, feară, pasere sau plântă

În căldura primăverii naşte, saltă, zboară, cântă.

Omul îşi îndreaptă pasul cătră desul stejăriş,

Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziş.

El se duce după visuri; inima lui creşte plină

De o sacră melodie, melanholică, divină,

De o tainică vibrare, de-un avânt inspirator

Ce-i aduc în pept suspinuri şi-n ochi lacrimi de amor.

Este timpul renvierii, este timpul rennoirei,

Ş-a sperărei zâmbitoare, ş-a plăcerei, ş-a iubirei.

Paserea-şi găteşte cuibul, floarea mândrele-i colori,

Câmpul via sa verdeaţă, lanul scumpele-i comori.

Sus, paingul pe un frasin, urzind pânza-i diafană,

Cu-al său fir de-argint subţire face-o punte-aeriană,

Iar în leagăn de matasă gangurul misterios

Cu privighitoarea dulce se îngână-armonios.

Jos pe la tulpini, la umbră, fluturii, flori zburătoare,

Se-ndrăgesc în părechere pe sân alb de lăcrimioare,

Şi, ca roi de petre scumpe, gândăceii smălţuiţi

Strălucesc, vie comoară, pe sub ierburi tăinuiţi.

O pătrunzătoare şoaptă umple lunca, se ridică.

Ascultaţi!... stejarul mare grăieşte cu iarba mică,

Vulturul cu ciocârlia, soarele cu albul nor,

Fluturai cu plânta, râul cu limpidele izvor.

Şi stejarul zice ierbei: „Mult eşti vie şi gingaşă!”

Fluturaşul zice floarei: „Mult eşti mie drăgălaşă!”

Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind;

Râu, izvoare, nouri, raze se împreună iubind.

Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al ţării mele,

Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele!

Ca gradinele Armidei, ai un farmec răpitor,

Şi Siretul te încinge cu-al său braţ dismierdător.

Umbra ta, răcoritoare, adormindă, parfumată,

Stă aproape de lumină, prin poiene tupilată,

Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi,

Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …