Lucia Cireş

Lucia Cireş (20 decembrie 1943, Ustia, judeţul Chişinău, Basarabia) - etnolog şi istoric literar. Este fiica Tatianei (născută Gatcina), funcţionară, şi a lui Iuliu Cireş, preot.

Face studiile secundare (1957-1961) la Salonta şi Cluj, iar pe cele universitare, la Facultatea de Filologie din Iaşi (1963-1968), după care este încadrată cercetător ştiinţific la Institutul de Lingvistică, Istorie Literară şi Folclor din Iaşi, în cadrul căruia contribuie, printr-o îndelungată şi laborioasă investigaţie de teren, la alcătuirea Arhivei de Folclor a Moldovei şi Bucovinei.

A primit, împreună cu colectivul care a elaborat Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. Şi-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din Cluj Napoca (1997), cu teza Colindatul şi colindele în Moldova. Colaborează cu studii şi articole de specialitate la reviste academice şi de cultură - „Revista de etnografie şi folclor”, „Revista de lingvistică şi ştiinţă literară”, „Dacia literară”, „Revista română” etc.

Pe lângă importanţa ştiinţifică reală, culegerea Descântece din Moldova (1982), pe care Cireş a realizat-o în colaborare cu Lucia Berdan, a avut şi semnificaţia sfidării politicii culturale a timpului, descântecele fiind socotite sub regimul comunist o manifestare de obscurantism. În amplul studiu introductiv, autoarea stăruie asupra instrumentarului poetic: eufemisme, elemente criptice, simboluri, simbolistica numerelor şi a culorilor, se opreşte asupra tipurilor de discurs, subliniază marea lor diversitate de forme poetice.

Ampla antologie de texte (391) facilitează cunoaşterea tipologiei compoziţionale a descântecelor: tipuri simple (denumirea agentului nociv); invocaţii; porunci şi exorcisme; analogii; analogii narative; analogii directe; analogii indirecte; forme magice şi parodii. Substanţialele capitole de note şi variante, bibliografia, indicii şi glosarul fac din Descântece din Moldova o lucrare de referinţă.

Cealaltă carte, Colinde din Moldova (1984), spulberă prejudecata că în Moldova nu există colindă propriu-zisă. Studiul introductiv adună mărturii asupra existenţei colindei în spaţiul etnofolcloric amintit, iar corpusul de texte (256) reprezintă, chiar dacă inegal (în funcţie de frecvenţa tipurilor), toate secţiunile colindei: protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul şi fata, familiale, edificatoare şi moralizatoare, biblice şi apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec, netipologizate şi contaminate.

De remarcat cercetarea colindei în contextul ritual şi social în care se desfăşoară, iar în indicele de refrene - bogăţia de forme pe care o îmbracă străvechiul „lerui-ler”. O anexă cuprinde principalele tipuri melodice ale colindei din Moldova, transcrise de Florin Bucescu şi Viorel Bârleanu.

Opera literară

  • Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), Bucureşti, 1979.

Culegeri

  • Descântece din Moldova, introducerea editorului, Iaşi, 1982 (în colaborare cu Lucia Berdan);
  • Colinde din Moldova, introducerea editorului, Iaşi, 1984.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …