Liviu Călin

Liviu Călin (10 septembrie 1930, Craiova - 17 martie 1994, Bucureşti) - poet, prozator, editor, critic şi istoric literar. Este fiul Laurei (născută Petrescu), profesoară, şi al lui Aurel Călin, ofiţer.

Călin face studii medii la Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti (1941-1949), absolvind Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1953. A ocupat diverse funcţii în redacţia Editurii pentru Literatură; între 1970 şi 1974, este redactor-şef la Editura Eminescu, apoi lector la Centrala Editurilor şi, în ultimii ani de viaţă, redactor-şef al Editurii Cartea Românească. Debutează în „Revista elevilor” în 1947, cu un ciclu de versuri. În 1990, i-a fost decernat Premiul Herder.

Deşi citise versuri în cenaclul literar din Craiova, condus de Elena Farago (1945-1947), încă de pe când era licean, Călin nu debutează editorial decât în 1965, cu volumul de poeme Spirale, căruia i-au urmat alte plachete ce s-au succedat cu o surprinzătoare repeziciune: Ochiul adâncului (1968), Identitate (1970), Suflet în spaţiu (1973), Ferigă sub stâncă (1975), Uimitorul răstimp (1977), Rug de septembrie (1979), Sărbătoarea nimănui (1980; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei), Flacăra zăpezii (1981), Noaptea cailor (1984) şi Umbra focului (1986).

Poezia cultivată de Călin este cerebrală, livrescă, aparţinând unui intelectual subtil, elevat. Lipsită însă de originalitate, ea se datorează mai ales „amintirilor” literare ale autorului şi mai puţin propriei sale sensibilităţi. Tocmai de aceea, unii exegeţi au evidenţiat ermetismul său de tip barbian, iar alţii, „nostalgia epigonică a unui suprarealism pierdut” (Emil Manu).

Activitatea de critic şi istoric literar, concretizată în volume de studii şi articole precum Portrete şi opinii literare (1972) şi Recitind clasicii (1975), demonstrează o profundă cunoaştere nu doar a valorilor literare unanim recunoscute, impuse de-a lungul timpului, ci şi a celor contemporane. Comentariul, totdeauna la obiect şi pertinent, se remarcă prin acurateţea şi sobrietatea stilului.

Eseul Camil Petrescu în oglinzi paralele (1976) nu s-a vrut o exegeză a operei, ci, mai degrabă, o schiţă de portret. Oricum, restituirea lui Camil Petrescu s-a simţit în scriitura romanului Frica de duminică (1982), unde Călin radiografiază existenţa anodină a unor intelectuali din perioada „obsedantului deceniu”, care, spre a uita de propriul vid sufletesc, îşi consumă viaţa propunându-şi doar scopuri meschine, pentru simplul motiv că sunt mai uşor de atins.

Ca editor, s-a remarcat prin îngrijirea sau prefaţarea operelor lui Ion Barbu, Alexandru Macedonski, Elena Farago, Alexandru Rosetti, George Călinescu, Eugen Barbu etc. Dar, mai ales, împreună cu Şerban Cioculescu şi Alexandru Rosetti, a contribuit la apariţia unei ample ediţii critice I.L. Caragiale, Opere (I-IV, 1959-1964), şi la îngrijirea, împreună cu Alexandru Rosetti, a unei ediţii critice Camil Petrescu.

Opera literară

  • Spirale, Bucureşti, 1965;
  • Ochiul adâncului, Bucureşti, 1968;
  • Identitate, Bucureşti, 1970;
  • Portrete şi opinii literare, Bucureşti, 1972;
  • Suflet în spaţiu, Bucureşti, 1973;
  • Ferigă sub stâncă, Bucureşti, 1975;
  • Recitind clasicii, Iaşi, 1975;
  • Camil Petrescu în oglinzi paralele, Bucureşti, 1976;
  • Uimitorul răstimp, Bucureşti, 1977;
  • Rug de septembrie, Bucureşti, 1979;
  • Sărbătoarea nimănui, Bucureşti, 1980;
  • Flacăra zăpezii, Bucureşti, 1981;
  • Frica de duminică, Bucureşti, 1982;
  • Noaptea cailor, Bucureşti, 1984;
  • Umbra focului, Bucureşti, 1986.

Ediţii

  • I.L. Caragiale, Opere, I-IV, introducere de Silvian Iosifescu, Bucureşti, 1959-1964 (în colaborare cu Alexandru Rosetti şi Şerban Cioculescu);
  • Ion Barbu, Ochean, prefaţa editorului , Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Alexandru Rosetti); Joc secund, prefaţa editorului, Bucureşti, 1966 (în colaborare cu Alexandru Rosetti);
  • Camil Petrescu, Opere, I-VI, introducerea editorului, Bucureşti, 1973-1983 (în colaborare cu Alexandru Rosetti).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …