Literatura religioasă în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVIII-lea

Literatura religioasă continuă să deţină ca volum, în ansamblul scrierilor, locul cel mai însemnat, fie că este vorba de manuscrise, fie de tipărituri. Acest fapt se explică prin rolul pe care continuă să-l păstreze biserica în statul feudal, prin sprijinul pe care i-l acordă, în schimb, statul, prin nevoia permanentă de texte scrise pe care o simte şi prin aceea că cei mai mulţi copişti sunt încă legaţi, într-o formă sau alta, de biserică.

Din punctul de vedere al interesului pentru istoria culturii, nu mai întâlnim însă, în această perioadă, opere de valoarea Bibliei lui Şerban Cantacuzino sau a scrierilor unui Dosoftei ori Antim Ivireanul. Traducerile care continuă să se facă, îndeosebi din greceşte, nu sunt lipsite totuşi de importanţă pentru dezvoltarea limbii scrise, şi tocmai larga difuzare a literaturii religioase, care este şi citită şi ascultată, i-a asigurat rolul în formarea limbii literare.

Cea mai însemnată operă în acest domeniu este aceea a episcopului de Râmnic Damaschin, care traduce între 1715 şi 1725 cea mai mare parte a cărţilor de ritual, contribuind astfel în chip hotărâtor la desăvârşirea procesului de introducere a limbii române în biserică. Aceste traduceri nu vor vedea însă lumina tiparului decât după moartea sa, începând cu Triodul, imprimat la Râmnic în 1731. Se pare că şi Chesarie, episcopul de Râmnic, care a încheiat seria traducerilor importante de cărţi bisericeşti cu Mineele, tipărite în 1776 -1780, a folosit tălmăcirea acestor cărţi lăsată de Damaschin.

Între caracteristicile literaturii religioase a secolului al XVIII-lea este şi mai strânsul contact cu literatura religioasă rusă, din care se fac numeroase traduceri. Cel mai însemnat reprezentant al curentului de traduceri din literatura rusă - care nu se limitează la scrierile religioase - va fi, către sfârşitul perioadei asupra căreia ne-am oprit, Vartolomei Măzăreanul, cleric învăţat, care călătoreşte de două ori în Rusia, în 1757 şi în 1770, cu misiuni culturale şi politice. Activitatea sa, foarte variată şi bogată, va continua până în 1780 anul morţii sale.

Trebuie menţionate de asemenea scrierile în limba greacă ale unor clerici aflaţi în ţările noastre sau ale unora dintre profesorii de la academiile din Bucureşti şi Iaşi, cum sunt Mitrofan Grigoraş - fost corector al cărţilor greceşti tipărite la Bucureşti între 1705 şi 1715, mort pe la 1730 - Gheorghe Hrisogon din Trapezunt, fost director al şcolii domneşti de la Sf. Sava etc.

Check Also

Prefacerile politice din Moldova şi Ţara Românească în a doua jumătate a secolului al XVI-lea

Apariţia unei noi boierimi A doua jumătate a veacului al XVI-lea este frământată de un …

Consolidarea poziţiei internaţionale a Moldovei (1365-1400)

Statul feudal moldovean s-a consolidat şi şi-a desăvârşit organizarea în a doua jumătate a secolului …

Cauzele interne şi externe ale înfrângerii Revoluţiei din 1848 în Ţara Românească

Înfrângerea revoluţiei a fost determinată de faptul că în ţară capitalismul era slab dezvoltat şi …

Criza fărâmiţării feudale în Moldova (1432-1457)

Perioada cuprinsă între moartea lui Alexandru cel Bun şi urcarea pe tron a lui Ştefan …

Religia şi moravurile geţilor şi dacilor

Religia lui Zamolxis Dacă temelia unui stat este traiul material al poporului său, nu este …