Limba slavă – limbă a culturii feudale româneşti

Strâns legată de începuturile organizării bisericeşti sub egida taratului bulgar este şi introducerea limbii slave în biserică la români. Vreme de mai multe veacuri, comunităţile creştine din părţile noastre au avut ca limbă a cultului limba latină. După cum au dovedit-o cercetările mai noi - împotriva tezei care vedea introducerea limbii slave la români abia în veacul al XII-lea sau al XIII-lea - înlocuirea vechii liturghii latine cu aceea slavă a avut loc în veacul al X-lea, în timpul dominaţiei bulgare la nordul Dunării.

Adoptarea ei de către românii din Transilvania arată că fenomenul s-a petrecut înainte de cucerirea maghiară şi de extinderea în această regiune a autorităţii bisericii catolice. Argumente de ordin lingvistic şi istorico-cultural ne îndreptăţesc să afirmăm că, pe lângă răspândirea liturghiei slave din sud, un curent cu puţin mai vechi - de la sfârşitul veacului al IX-lea - şi-a exercitat acţiunea în acelaşi sens, venind din nord, din statul morav, unde-şi desfăşuraseră activitatea Metodiu şi Chiril. Dacă influenţa acestui curent s-a putut exercita asupra Maramureşului şi a Transilvaniei de nord, principalul impuls rămâne acel venit din sud.

În Moldova, pătrunderea limbii slave în biserică s-a putut datora atât contactelor cu elementele din celelalte regiuni româneşti care foloseau această limbă de cult, cât şi dominaţiei cnejilor ruşi. Adoptarea limbii slave în biserică a contribuit într-un mod esenţial la integrarea culturii feudale româneşti, pentru multe veacuri, în comunitatea de cultură feudală slavă.

Ţinând seama de rolul bisericii în ansamblul activităţilor culturale, limba slavă a devenit, pentru un timp, limba de cultură scrisă a clasei dominante româneşti şi, prin aceasta, şi a statului. Este de presupus că, în măsura în care formaţiunile politice care au precedat statele feudale Moldova şi Ţara Românească au practicat o cât de redusă activitate de cancelarie pe bază de acte scrise, această activitate s-a desfăşurat în limba slavă; numai astfel se explică de ce limba de cancelarie apare ca o limbă formată încă de la începuturile ei documentare, în ultimele decenii ale veacului al XIV-lea.

Integrarea culturii feudale româneşti în comunitatea culturală slavă mai are şi o altă semnificaţie. Atât bulgarii, cât şi sârbii şi ruşii receptaseră în cultura lor scrisă şi în artă numeroase elemente bizantine iar stăpânirea bizantină asupra Bulgariei în veacurile XI-XII a întărit această influenţă. Prin intermediul culturii slave, avem a face şi la noi cu un spor al aportului bizantin în formarea culturii, această importantă cale indirectă adăugându-se căii directe. Stăpânirea Bizanţului în Dobrogea şi chiar - pe întinderi mai mari sau mai mici şi cu întreruperi - pe malul stâng al Dunării a creat o bază de pătrundere a civilizaţiei romano-bizantine, care se aşternea peste tradiţia încă puternică a civilizaţiei romane provinciale.

Rezultatele săpăturilor arheologice impun, pe de altă parte, constatarea unor legături economice şi culturale cu Bizanţul anterioare reinstaurării stăpânirii bizantine asupra Dobrogei în ultima treime a veacului al X-lea. Această stăpânire va deschide calea pentru pătrunderea directă a elementelor de cultură bizantină, sprijinită, probabil, şi pe extinderea stăpânirii exercitate de tema Paristrionului asupra unor regiuni de pe malul stâng al Dunării. Legăturile culturale ale Dobrogei cu Bizanţul continuă şi în veacurile următoare.

Adoptarea limbii slave ca limbă a bisericii şi a culturii feudale mai prezintă încă un aspect care trebuie subliniat, şi anume extinderea ei pe întregul teritoriu românesc, fără a se primejdui unitatea de cultură a celor trei provincii istorice româneşti. Pe de altă parte, adoptarea unei limbi străine ca limbă de cultură a avut şi efecte negative: ea a îngreuiat exprimarea liberă a unei gândiri şi simţiri originale şi, mai ales, a reprezentat o piedică în calea răspândirii culturii scrise în straturile mai largi ale societăţii.

Check Also

Cultura dacică în secolele I î.Hr. şi I d.Hr.

Vorbind de cultura dacică, înţelegem să expunem în paginile ce urmează nu atât aspectul ei …

Cultura în vremea feudalismului timpuriu pe teritoriul României

Săpăturile arheologice recente au scos la iveală urme de cultură românească încă din veacul al …

Cultura în Moldova şi Ţara Românească în secolul al XVII-lea

Problemele culturii româneşti capătă în cursul secolului al XVII-lea o complexitate tot mai mare, datorită …

Cultura greco-romană în Dobrogea în secolele I-III d.Hr.

Transformările economice şi politice prin care a trecut Dobrogea sub stăpânirea romană au determinat o …

Cultura în ţările române până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea

Veacul al XVII-lea şi începutul celui următor înscriu unele realizări de importanţă deosebită în cultura …