Legenda crinului, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Legenda crinului, de Vasile Alecsandri, este o poezie scrisă, după propria indicaţie a scriitorului, în luna septembrie 1888.

Poezia se află în manuscrisul nr. 820, filele 10r-13r, şi în manuscrisul nr. 3.290, filele 1r-2r.

Vasile Alecsandri

Legenda crinului

O rază răzleţită de soarele apus

Se-ntârziase-n cale-i fără-a privi pe sus

Şi nu ştia, sărmana, cum, unde să apuce,

Să scape de-ale nopţei făţarnice năluce.

În fuga-i spaimântată, de arbori se lovea,

Lucirea-i scânteindă o clipă se ivea

Pe câmpuri, văi şi dealuri, pe ape curgătoare

Şi se perdea în umbră sclipind tremurătoare.

Se-ntârziase!... fapta-i era de neiertat,

Căci soarele plecase pe frunte-i nourat;

Dar cum să nu-ntârzie când ea fu ocupată

Din ziori să încălzească un mic mormânt de fată?

Mormântul era umed, ş-un glas de îngerel,

Slab, plângător, mult jalnic, ieşea gemând din el,

Zicând: „O! mamă, mamă, e frig, peptul mă doare,

Nu mă lăsa!...” Şi raza uitase mândrul soare.

Acum ea rătăcise în zboru-i sfiicios

Pe-un câmp întins, sălbatic, pustiu şi năsipos,

În care, singurică, o frunză vestejită

Venea de vânt adusă din zarea înnegrită.

Lumina, radioasă ca visul de noroc,

Se-apropie de frunza oprită-acum pe loc

Şi rapide ca gândul în sânul ei pătrunde,

Se face ghem de aur, de noapte se ascunde.

Deodată, la căldura din oaspele-i ceresc,

Prin frunză trec ferbinte fiori ce-o înverzesc.

Ea prinde grai şi suflet, şi razăi blânde zice:

„Tu, fulg de soare, noaptea cum te găseşti aice?

„Ah! îi răspunde raza, rămas-am pre pământ

Lipită pănă-n seară de-un mic, duios mormânt

În care-o copiliţă sub peatră ’năduşită

Suspină trist şi cheamă pe maica ei cernită.”

„O ştiu!... eu făceam parte din pătura de flori

Depusă pe-a ei raclă de scumpele-i surori.

Sub lacrimile mamei uscatu-m-am în clipă

Şi m-a adus aice un vânt pe-a lui aripă.

Vai! iată-ne-amândouă perdute în pustiu

Cu drăgălaşul înger ce zace în sicriu.

Dar s-aşteptăm aice voiosul fapt al zilei,

Fiind însufleţite de sufletul copilei.”

Şoptind în întuneric plapânde,-au adormit,

O rouă, mană sfântă, din ceruri le-a stropit,

Şi-n loc de-o frunză neagră şi de o rază albă,

A doua zi crescut-a un crin cu fruntea dalbă.

Aşa se nasc pe lume minunele de flori,

În ele reînvie copiii zâmbitori,

Dar nime nu pricepe mai bine-a lor mistere

Ca inima de mamă dorită şi stinghere!...

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …