La mijloc de codru…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric

Interesul lui Mihai Eminescu pentru creaţia populară se manifestă încă din primii ani de viaţă petrecuţi la Ipoteşti, când „băiet fiind, păduri cutreieram”, poetul însuşi fiind uri pasionat culegător de folclor. Peregrinările prin ţară cu trupa de actori, din Moldova în Transilvania, până la Blaj, îi satisfac lui Eminescu setea de a auzi chiar de la rapsozii populari balade, legende, doine.

Mihai Eminescu valorifică în poezia sa creaţiile folclorice prin teme, motive, personaje mitologice, mituri populare, limbaj, înnobilând u-le cu idei filozofice, îmbogăţindu-le cu noi semnificaţii: Călin (file din poveste), Ce te legeni..., Somnoroase păsărele, La mijloc de codru..., Revedere, basmul Făt-Frumos din lacrimă şi bineînţeles capodopera sa, Luceafărul.

Creaţie a maturităţii artistice, poezia La mijloc de codru..., de Mihai Eminescu, este o confesiune lirică, o elegie populară, pe care Eminescu a înnobilat-o cu profunde idei filozofice, fiind publicată în primul volum de Poezii, editat de Titu Maiorescu, în 1883.

Poezia La mijloc de codru... este o creaţie lirică, deoarece Eminescu îşi exprimă în mod direct sentimentele de admiraţie şi încântare faţade frumuseţile plaiurilor natale, în stilul poeziei populare. Poetul compune un tablou al naturii nu atât prin descrierea peisajului, ci prin reliefarea elementelor care alcătuiesc un spaţiu al trăirii, al simţirii naturii, stări reflectate şi în sufletul poetului.

Titlul

Titlul La mijloc de codru... explică succint natura tipic eminesciană, alcătuită din elementele planului terestru şi ale planului cosmic, îmbinate într-o desăvârşită armonizare cu sentimentul de admiraţie a eului liric pentru perfecţiunea acesteia.

Structura, semnificaţiile şi limbajul artistic

Poezia La mijloc de codru... este alcătuită din 13 versuri, nestructurate în strofe, începutul poeziei reia titlul, la care poetul adaugă un epitet pentru a ilustra bogăţia şi profunzimile naturii: „La mijloc de codru des”.

Mihai Eminescu

Pădurea este animată de păsărelele care zboară prin crângul (huceagul) de aluniş, mişcare exprimată printr-o imagine, motorie: „Toate păsările ies, / Din huceag de aluniş / La voiosul luminiş”.

Sentimentele de bucurie şi extaz ale eului liric sunt sugerate de epitetul în inversiune personificator „voiosul luminiş”, aflat în mijlocul codrului des şi ilustrat printr-o imagine vizuală sugestivă.

Imaginea centrală

Imaginea centrală a textului poetic este apa-oglindă, exprimată prin „balta” în care se reflectă întreg cadrul natural, terestru şi cosmic, construit prin enumerarea motivelor literare reprezentative: luminişul, trestia, luna, soarele, păsările călătoare, stelele, rândunelele. Oglindirea în apa bălţii a chipului iubitei sugerează ideea că natura este un spaţiu de reflecţie, de meditaţie pentru poet.

Figura de stil prin care se ilustrează armonia şi veşnicia naturii este enumeraţia elementelor terestre - „codru”, „păsările”, „aluniş”, „luminiş”, „baltă”, „trestia”, „păsări călătoare”, „rândunele” - şi a elementelor cosmice - „lună”, „soare”, „stele”, cu ajutorul conjuncţiei „şi”: „Şi de lună şi de soare / Şi de păsări călătoare, / Şi de lună şi de stele / Şi de zbor de rândunele”.

Rolul conjuncţiei „şi” este acela de a accentua unitatea perfectă a universului, ilustrată prin îmbinarea armonioasă a planului terestru cu cel cosmic. Codrul eminescian este, în toată creaţia lirică a poetului, un simbol al statorniciei şi al veşniciei universului, ca şi aştrii de pe cer.

Ultimul vers

Ultimul vers al poeziei exprimă sentimentul de iubire, care s-ar putea manifesta în mijlocul codrului. Poetul imaginează „chipul dragei mele” oglindit în apa bălţii, ca sugestie a dorinţei eului liric de a-şi împlini iubirea.

Prozodia

În poezia La mijloc de codru..., ritmul este iambic, măsura versurilor este de 7-8 silabe. Rima este împerecheată şi este surprinzătoare prin potrivirea cuvintelor ce reprezintă o gamă variată de părţi de vorbire: verb cu adjectiv - „des / ies”; substantiv cu adjectiv - „baltă / înaltă”; substantiv cu verb - „unde / pătrunde” ori substantiv cu pronume - „rândunele / mele”.

Poezia La mijloc de codru... este o creaţie poetică sau lirică, întrucât Eminescu îşi exprimă în mod direct sentimentele de dragoste şi admiraţie pentru frumuseţea naturii, imagine construită prin elemente terestre şi cosmice sugestive care se îmbină într-o perfectă armonie cu eul liric.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …