La aniversară, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

La aniversară, de Mihai Eminescu, este o proză scrisă în 1875.

Mărci ale epicului sunt următoarele: naraţiunea, portretul, personajul.

Tânărul este frumos, brunet, cu ochi albaştri, „cam poetic”, solitar; avea preocupări intelectuale, citea din clasici. Este descris într-un moment important al vieţii lui - aniversarea majoratului. Chipul tânărului are accente de autoportret eminescian şi reprezintă un ideal de frumuseţe masculină; trimite la portretul luciferic descris în poemul Luceafărul.

Elis este frumoasă, blondă, delicată, visătoare; seamănă cu frumoasa Cătălina din Luceafărul şi defineşte idealul de frumuseţe feminină în viziunea artistică a romanticului Eminescu. Elis şi Ermil formează cuplul ideal.

Cele două personaje sunt caracterizate direct de către narator (portret fizic), dar şi indirect prin descrierea relaţiei dintre ele. Trăsăturile fizice sugerează vârsta, frumuseţea exterioară şi particularităţi de caracter - sensibilitatea, preocuparea pentru cunoaştere şi autocunoaştere, dragostea pentru frumos.

Atestând influenţe romantice, elementele stilistice sunt următoarele: opera literară este ficţiune, are stil ornant, reflexivitate în limbaj.

Titlul este o sintagmă, La aniversară, şi semnifică momentul festiv important în viaţa tânărului - majoratul. În planul imaginii artistice relevă şi o temă dragă romanticului Eminescu, timpul interior şi timpul exterior (ceasul oferit de tatăl său ca simbol, dar şi timpul împlinirii erotice prin declaraţia de dragoste a iubitei).

Mihai Eminescu

Lexicul contribuie la concretizarea particularităţilor stilului: solemn şi reflexiv, îmbină neologisme, arhaisme şi regionalisme.

Imaginile vizuale identificate în text sunt următoarele: „clasicii erau aşezaţi pe un scrin”, „avea ochi albaştri” şi „luna lumina faţa ei albă ca laptele, cu obrajii roşii”.

Imaginile picturale sunt descrise cu ajutorul culorilor: albul semnifică puritatea şi candoarea; roşul şi galbenul sunt mărci ale frumuseţii fetei; albastrul - culoarea ochilor, dar şi motiv romantic - ideal estetic, perfecţiune, adolescenţă.

Imaginile de peisaj nocturn identificate în text sunt următoarele: „sara era petrecere”, „era o noapte frumoasă”, seara, noaptea, aniversarea, iubirea - motive romantice.

Check Also

Cântăreaţa cheală, de Eugen Ionescu (comentariu literar, rezumat literar)

Ca manifestare literară, teatrul absurd a apărut după cel de al doilea război mondial, în …

Pe lângă plopii fără soţ…, de Mihai Eminescu (comentariu literar, rezumat literar)

Mihai Eminescu, „poetul nepereche” al literaturii române, a reflectat în creaţia sa lirico-erotică o simfonie …

Istorisirea Zahariei Fântânarul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Istorisirea Zahariei Fântânarul încheie volumul de povestiri Hanu Ancuţei, de Mihail Sadoveanu. Leliţa Salomia se …

Frunză verde magheran…, de Vasile Alecsandri (comentariu literar, rezumat literar)

Apartenenţa operei la genul liric, specia literară doină populară Primele producţii literare ale poporului român …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *