Kabil

Kabil este un grup omogen - al doilea ca număr după chleuh, în cadrul marelui ansamblu disjunct al berberilor. Teritoriul kabil se întinde la est de oraşul Alger (Algeria) fiind cuprins între primele denivelări ale câmpiei Mitidja şi golful Bejaia (fosta Bugia), într-un ţinut muntos umed.

Densitatea populaţiei este considerabilă: 70 de locuitori/km2 în Kabilia Mică, la est de uedul Sahel Summam, de trei-patru ori mai mult la vest, în Kabilia Mare - sau Kabilia Djurjura, cu un maximum de 400 de locuitori/km2 în circumscripţia Larbaan At Iraten (fostă Fort National) (aproximativ 4 milioane de persoane).

Datorită tocmai acestei densităţi mari, kabilii emigrează încă de multă vreme; în trecut ca vânzători ambulanţi în câmpiile şi oraşele din apropiere, apoi, începând din timpul primului război mondial, ca mână de lucru în Franţa şi în alte ţări europene.

Kabilia a fost furnizoarea de mărfuri a Algeriei, vânzând pânzeturi, săbii, puşti, unelte - şi bani falşi - pentru a putea achiziţiona produse alimentare care să completeze producţia proprie, mereu neîndestulătoare, cu toate că aveau plantaţii de smochini, de măslini şi cultivau, cu randament scăzut, cereale.

În Franţa, până în anii 1950, kabilii formau trei sferturi din mâna de lucru algeriană; chiar şi astăzi constituie aproape jumătate, ceea ce (ţinând seama şi de membrii de familie) reprezintă circa 700.000 de persoane, alcătuind cel mai mare grup alogen din Franţa continentală.

În Algeria, comunitatea sătească constituie şi acum principalul nivel al relaţiilor sociale kabile. Însă tribul şi subdiviziunile sale (depăşind nivelul satului) erau entităţi care se puteau mobiliza şi care sunt cunoscute şi acum. Au fost recenzate 126 de triburi. Cam jumătate dintre acestea se grupau în aproximativ 12 confederaţii cu rol militar.

În sat, segmentele patrilineare de profunzime medie alcătuiesc cartiere. Fiecare dintre acestea deleagă un asesor pe lângă amin-ul desemnat să vegheze la menţinerea ordinii. Adunarea capilor de familie (tajmaat) a proclamat carta aflată în vigoare pe plan local, qanun, de fapt o culegere de dispoziţii disparate, aproape toate cu caracter represiv.

Dar esenţial este un element implicit: un cod de onoare personal şi gentilic, unul dintre cele mai severe din lumea mediteraneană. Atât la nivelul cartierului cât şi la cel al tribului, un sistem dual de ligi (soff) moderează efectul loialităţii cerute de relaţiile genealogice.

Populaţia berberofonă din sectorul cuprins între oraşele Tipaza şi Tenes de pe litoral, în masivul Chenua de la vest de Alger, poate fi inclusă şi ca în rândul kabililor.

Istoric

Regenţa otomană sa instalat în Algeria, în secolul al XVI-lea, cu ajutorul kabililor. Teritoriul kabil stabilit atunci a avut în timp diverse forme de conducere: principat supratribal, apoi pentru o vreme „regatul” Koukou în Djurjura şi At Abbes în Summam, şi, până în zilele noastre, dominaţia spiţelor de mediatori religioşi, marabuţii.

În timpul ocupaţiei franceze (1857-1962) şi mai ales după insurecţia din 1871, kabilii au simţit din plin contradicţiile colonialismului: pe de o parte prelevări masive de bunuri şi de oameni, pe de altă parte introducerea timpurie (din 1873) a unui învăţământ relativ intensiv. Ca urmare, naţionalismul algerian a apărut mai întâi în rândul emigranţilor, în anii 1920.

De asemenea, opţiunea pentru lupta armată a fost cultivată iniţial în mediul kabil, ca şi cea pentru laicizare, ceea ce le-a atras furia arabo-islamiştilor (eliminarea cadrelor „berberiste” din mişcarea naţională în iarna 1948-1949). Luptătorii de gherilă şi şefii kabili au avut un rol primordial în timpul războiului de eliberare.

Dar la scurt timp după dobândirea independenţei (rebeliunea armată din 1963) şi din nou după câtăva vreme („primăvara berberă” de la Tizi Ouzou, 1980) două generaţii de kabili au fost nevoite să lupte pentru a-şi reafirma dreptul la limba şi cultura proprie. Revendicarea identităţii este în prezent solid fundamentată.

Denumire: forma kabil, care a avut câştig de cauză faţă de grafiile cabyl, kabayl, kabail utilizate în secolele XVIII-XIX, provine de la un cuvânt arab denumindu-i pe cei care au ca sistem social tribul; qabila; cei vizaţi au acceptat această denumire, pe care au preluat-o sub forma de iqbayliyin (la singular aqbayli) în propriul lor grai, taqbaylit.

Totuşi într-un perimetru restrâns din inima Djurjurei, grupurile preferă astăzi etnonimul igawawen (singular - agawaw), denumire arabizată încă din secolul al IX-lea sub forma de zwawa (singular - zwawi). Din acest termen provine, în limba franceză, denumirea de zuav, cu semnificaţia „soldat dintr-un regiment indigen, cu uniformă de factură otomană”. În Kabilia estică, decalcul berber izwawen (singular - azwaw) concurează cu succes pe cel de igawawen.

În ultimele două decenii, militanţii culturali kabili cer înlocuirea termenului de berber, în sens generic, cu cel de imazir-hen (singular - amazirh). În trecut necunoscut de ei dar care a început să prevaleze în cercurile sensibilizate, atât în Maroc cât şi în Algeria.

Check Also

Yoruba ekiti şi ondo

Yoruba ekiti şi ondo trăiesc în Ogun State, ţinut de câmpii acoperite cu păduri umede …

Yoruba din Oyo

Yoruba din Oyo constituie trunchiul central al ansamblului yoruba; locuiesc în Oyo State, regiune de …

Yombe

Yombe este o populaţie din Congo (din regiunea Ncesse şi din jur de Chinipeze, Kakamocka …

Yineru

Yineru este o componentă nord-estică a ansamblului ashaninca (circa 3.000 de recenzaţi, la care se …

Yi

Yii sunt o populaţie din sud-vestul Chinei (sudul Sichuanului, Yunnanul în întregime, nord-vestul provinciei Guizhu) …