Judeţ al sărmanilor, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Judeţ al sărmanilor, o adevărată legendă, este a şasea povestire din volumul Hanu Ancuţei, de Mihail Sadoveanu. Constandin Moţoc, un cioban „mătăhălos” de prin părţile Rarăului, se ducea într-un sat de pe malul Şiretului ca să vadă dacă mai trăieşte sora lui, pe care n-o mai văzuse din tinereţe. Poposind la hanul Ancuţei, el îşi aminteşte de un prieten bun, care-i spusese că, dacă ajunge aici, să bea în cinstea lui atâtea oale de vin până când „oi vedea tulbure”, ca să nu poată spune nimănui întâmplările păţite de el în aceste locuri.

Constandin Moţoc cântă împreună cu lăutarii balada lui Vasile cel Mare: „Care-i tânăr şi voinic / Iese noaptea la colnic / Fără par, tară nimic, / Fără brâu, tară pistoale, / Numai cu palmele goale...”. Spunând lăutarilor „să-şi ascundă diblele subt aripi”, Constandin Moţoc „s-a posomorât privind spre umbra neagră a hanului” şi a început să depene întâmplarea „aceluia care mi-i ca un frate”, spre mirarea comisului Ioniţă, care îl considerase „un om de rând şi din proşti, când domnia sa avea de povestit lucruri mari”.

Prietenul „ăsta al meu” trăia în satul Fierbinţi, unde stăpânea Răducan Chioru, un boier bogat, dar „stătut şi văduvoi”, care, atunci când avea plăcere, chema la el pe câte o muiere din sat. Aflând de la oameni că boierul o poftise la curte pe Ilinca, nevasta lui, şi că aceasta se întorsese acasă cu un „testemel (năframă, basma) nou, roş ca focul”, a simţit „că-i creşte pe spinare păr de câne turbat”.

Mânios peste măsură, prietenul se repede acasă şi începe s-o bată pe nevastă trăgând-o de cozi şi dând-o „cu capul de colţul hornului”, dar ea neagă cu înverşunare că ar fi fost undeva, „se jură pe luminile ochilor şi pe mormântul maică-sa, că nu ştie nici cu spatele despre ce poate fi vorba”. Erau căsătoriţi de patru ani, ea îi era dragă şi o crezuse „cu credinţă”, mai ales că atunci când s-au cununat „au înflorit zarzării de la casa noastră”.

După ce pleacă bărbatul la treburi, muierea îşi pune testemelul roşu, iese prin fundul grădinii şi se duce direct la curtea boierească. Bărbatul se dusese şi el să descarce sacii la hambare, apoi venise la curte ca să fie scris în catastif de către grămătic. Dar în cerdac iese boierul care-l întreabă, rânjind, ce are cu muierea de o bate şi o asupreşte şi apoi „i-a fulgerat cu palma peste gură”.

Mihail Sadoveanu

Bărbatul o vede la fereastra conacului pe Ilinca, legată la cap cu testemelul roşu, dar în clipa următoare boierul îl loveşte cu harapnicul (bici mare împletit din cânepă sau din curele, cu codiriştea scurtă şi cu şfichi de mătase la vârf) peste ochi şi peste tot corpul. Când scapă de boier, plin de sânge, „haidăii curţii” l-au bătut cu pumnii „până ce-au ostenit”, iar omul „a bolit trei zile, muşcând scândura lăiţii”.

Într-o noapte, bărbatul vine la curte ca să-şi găsească femeia, dar este prins din nou şi boierul a poruncit haidăilor (bătăuşi, haidamaci) „să-i facă petrecere cuvenită, după purtarea lui”. L-au legat cu mâinile la spate, i-au pus căluş în gură şi l-au ţinut toată noaptea în gerul Bobotezei „cu capul vârât într-un gard, cu gâtu strâns între nuiele”.

Văzându-l că „se uită tot urât” la ei, l-au ţinut cu picioarele în apa îngheţată a morii, apoi l-au dus într-un bordei ca să se încălzească, i-au pus picioarele în butuc şi au presărat pe jăratic ardei pisat şi multe a mai îndurat prietenul acesta al lui Constandin Moţoc. După ce-a scăpat cu chiu cu vai din toate acestea, a fugit în munţi către Rarău şi, „urlând în inima lui”, s-a angajat slugă la nişte ciobani, până când a deprins meşteşugul şi „a avut el mioare şi berbeci”.

Într-o seară de primăvară, bărbatul îl cunoaşte pe vestitul haiduc Vasile cel Mare, îl pofteşte cu bucurie în coliba lui, îl ospătează şi devin buni prieteni. Auzind povestea cu femeia şi cu boierul, tare s-a mai supărat viteazul haiduc şi-i spune că nu-l mai socoteşte prieten, pentru că este laş de parcă „ai fi supt lapte de iepuroaică”. Muierea e „vicleană ca apa şi trecătoare ca florile”, dar nu trebuie iertat cel care-l asuprise cu atâta cruzime.

Haiducul a hotărât să facă dreptate şi au plecat amândoi la drum, „ca doi negustori de treabă” până când au ajuns în satul Fierbinţi. În joia mare, de sărbătoarea înălţării, tocmai ieşeau oamenii de la biserică, iar între ei era şi boierul Răducan Chioru. Vasile cel Mare a început să strige „cu mare străşnicie, înălţându-se în scări” că el este vestitul hoţ de care se teme o lume şi că veniseră aici să înfăptuiască Judeţ, după vechi obicei”. Boierul a recunoscut pe bărbatul Ilincăi „şi-n ochiul lui cel sănătos s-a aprins mare spaimă”.

Pentru muiere îl iartă pe boier, a glăsuit mai departe Vasile cel Mare, dar „am tremurat cu capu-n gard şi cu glesnele-n ghiaţa morii, şi cu picioarele-n butuc şi cu ochii în fum de ardei, [...] ne-ai ars cu harapnicul; ne-ai rupt unghiile”. Înspăimântat, Răducan Chioru „a căscat mare ochiul şi-a urlat la oameni şi la slujitori”, încercând să fugă. Dar cei doi voinici l-au trântit la pământ şi „l-au lovit cu cuţitele” până când au văzut sângele amestecându-se cu ţărâna drumului şi ochiul boierului „deschis către cer”. Oamenii erau înmărmuriţi, nimeni n-a zis nimic, „ci stăteau martori cu spaimă, la judeţ”, iar cei doi au încălecat şi „s-au suit iarăşi sub codru verde”.

Terminându-şi povestea, ciobanul „stătu iarăşi închis în mâhnire ca mai nainte, fără bucurie şi fără lumină, ca-n negurile muntelui”.

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …