Jean Băileşteanu

Jean Băileşteanu (13 februarie 1951, Sălcuţa, judeţul Dolj) - prozator. Este fiul Floarei (născută Bosa) şi al lui Constantin Băileşteanu, ţărani; este frate cu Fănuş Băileşteanu. După absolvirea Liceu lui „Fraţii Buzeşti” din Craiova (1971), lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Judeţeană Dolj. Colaborează la „Ramuri”, „Înainte”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Suplimentul literar artistic al «Scânteii tineretului»”, „Cuvântul libertăţii”, „Independentul”, „Meridian”, „Gorjanul” etc. După 1989 înfiinţează Editura Cartea Nouă.

Debutează cu volumul de povestiri Clopotul viselor (1975), urmat de alte volume de proză scurtă: Dealul lupului (1978), Poveştile de fiecare zi (1982) şi Povestiri de pe Desnăţui (1988), încercări izbutite de a ilustra genul scurt în literatura contemporană, între acestea se intercalează un roman, Drum în tăcere (1987), anunţat ca începutul unui ciclu, proiectat în cinci volume.

Ediţia a doua din acest prim volum, completată cu pasajele cenzurate, apare în 1990; apoi, împreună cu al doilea volum, în 1997. Aici, prozatorul descrie „«drumul în tăcere» al ţăranului care traversează istoria, de la «noi vrem pământ...» până la întoarcerea pământului la ţăran sau a ţăranului la pământ. Este o istorie tristă, pe care ţăranul şi-a asumat-o de la ideea rebreniană a iubirii de pământ până la deposedarea sa prin colectivizare” (Tudor Nedelcea). Stilul e marcat de oralitate şi pigmentat de note umoristice; întovărăşirile agricole aveau denumiri ca „Vasile Roaită”, „7 Noiembrie” sau „I.V. Stalin”, care deveniseră nume comune, încât, întrebaţi unde au pământul, ţăranii răspundeau: „la Roaită” sau „la Stalin”.

Problematica ţărănească abordată în acest roman (iar mai înainte în volumele de povestiri) este reluată în Sfântul drac sau judecata de... acum (1999). Acest al treilea roman al lui Băileşteanu este, pe de o parte, o monografie a satului oltenesc şi a limbajului specific, pus în valoare de Marin Sorescu în La lilieci; pe de altă parte, o reluare a tipului de colocviu ţărănesc de la „poiana lui îocan” al lui Marin Preda, purtat aici pe marginea şanţului sau la MAT-ul din sat. Un „decameron” în care mai multe personaje spun poveşti, despre ei şi despre alţii. Tonul este însă naturalist, rebrenian, cu bătăi, răzbunări, omoruri, închisori, o atmosferă crudă, neidealizată.

O excepţie de la tema ţărănească se află în romanul Geniul şi închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspiraţie şi eşec, împlinire şi ratare. Acest roman merită o atenţie specială, nu doar pentru stilul clar, lipsit de înflorituri metaforice, dar şi pentru problematica gravă pe care o abordează: geniul şi condiţia geniului în societate; apoi pentru naraţiunea alertă sau excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialităţii, în centru se află două personaje.

Primul este un tânăr de 22 de ani, Puiu Dinescu, boem şi cam libertin, care nu izbuteşte să-şi treacă examenul de admitere la facultate, ceea ce nici nu doreşte cu adevărat, întrucât pasiunea lui este arta, poezia, îndrăgostit de doctoriţa din sat, vrea s-o cucerească, dar în final femeia îl părăseşte pentru altul.

Celălalt e un profesor de matematică la Craiova, captivat şi el de literatură. Acest Tretie Răbdare are un destin ciudat. El întâlneşte un personaj malefic, un fel de vrăjitor practicând chiromanţia, spiritismul şi chiar magia neagră şi care vrea să-l convertească la diabolism. Ambii prieteni, poetul şi profesorul, obsedaţi de ideea geniului, poartă discuţii repetate despre geniu şi nebunie, geniu şi putere, geniu şi prostie, geniu şi închipuire etc. Poate că acesta este cel mai bun roman al scriitorului.

Opera literară

  • Clopotul viselor, Craiova, 1975;
  • Dealul lupului, Craiova, 1978;
  • Poveştile de fiecare zi, Bucureşti, 1982;
  • Drum în tăcere, Craiova, 1987; ediţia, I-II, Craiova, 1997;
  • Povestiri de pe Desnăţui, Craiova, 1988;
  • Goana, Bucureşti, 1989;
  • Geniul şi închipuirea, Craiova, 1997;
  • Sfântul drac sau Judecata de... acum, prefaţă de Tudor Nedelcea, Craiova, 1999.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …