Iuliu Bugnariu (3 noiembrie 1864, Hordou, azi George Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud - 21 iulie 1929, Bistriţa) - folclorist.
A făcut studii secundare la Năsăud şi a fost învăţător la Hordou. A colaborat la „Arhiva someşană”, „Epoca”, „Foişoara pentru răspândirea cunoştinţelor folositoare şi a iubirei de carte în popor”, „Gazeta poporului”, „Gazeta Transilvaniei”, „Revista ilustrată”, „Tribuna” şi „Tribuna poporului”.
Nepot de soră al lui George Coşbuc, Bugnariu tipăreşte, în două volume, Muza someşană (1892-1901), care are meritul de a pune în lumină, după colecţiile preponderent lirice ale lui Ioan Micu Moldovanu şi Vasile Onişor, epica versificată transilvăneană dintr-o regiune nu prea bogată în acest fel de texte.
Câteva balade (Savetcuţa, Rusalina, Cetan, Şoimărel, Răzbunarea) sunt piese unice în literatura populară românească; dar cea mai importantă dintre ele este Bogiţa, culeasă din comuna Telciu, prima variantă transilvăneană a tipului universal „Lenore”, prelucrată apoi de George Coşbuc în Blestem de mamă.
Cel de al doilea volum al Muzei someşene, cu subtitlul Doine, hore şi satire poporale române din jurul Năsăudului, nesistematizat şi lipsit de numele informatorilor şi localităţilor de provenienţă, vădind şi unele „aranjamente” ale lui Bugnariu, contribuie totuşi la mai buna cunoaştere a liricii populare năsăudene, fiind totodată un remarcabil document al folcloristicii transilvănene de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Culegeri
- Muza someşană. Poezii poporale române din jurul Năsăudului, vol. I: Balade, Gherla, 1892; vol. II: Doine, hore şi satire poporale române din jurul Năsăudului, Arad, 1901.