Iulia Hasdeu

Iulia Hasdeu (Haşdeu) (9 noiembrie 1868, Bucureşti - 2 iulie 1888, Bucureşti) - poetă, prozatoare şi dramaturgă. Este unicul copil al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, de obârşie din părţile Hotinului, de la Cristineşti, probabil, descendent din os domnesc, cu certitudine din neam străvechi, neam de cărturari şi patrioţi de viţă spirituală nobilă, o dinastie în care menţionăm pe Tadeu Gâjdeu (bunicul lui Bogdan), Alexandru (tatăl) şi unchiul Boleslav (stabilit la Viena), predecesori de care se mândrea Bogdan Petriceicu Hasdeu - poet, prozator, dramaturg, gazetar, eseist, spirit de o largă cultură enciclopedică, insuflând de timpuriu fiicei sale Iulia, geniu precoce, neistovită sete de cunoaştere şi de creaţie, aspirând către universalism.

Mama, ardeleancă din părţile Abrudului - Iulia Făliciu va veghea asupra Iuliei, cu devotament, cu devoţiune, pe parcursul prea-scurtei existenţe pământeşti, atât în ţară cât şi în Franţa. Universul copilăriei, de dimensiuni neobişnuite, atât de miraculoase şi fabuloase se circumscrie fizic în incinta Arhivelor Statului, unde tatăl său, Bogdan Petriceicu Hasdeu fusese numit director. În acest context spiritual, sub supravegherea tatălui savant şi a iluştrilor profesori meditatori se va dezvolta şi modela spiritul copilului precoce, atât de înzestrat spiritual şi psihic, matrice a geniului atât de năruit şi uimitor.

Hasdeu, destul de neastâmpărată şi pusă pe şotii, a fost un copil deosebit de înzestrat, cu o memorie extraordinară: la 2 ani şi jumătate recunoaşte literele, citeşte, memorează poezii lungi, iar la 4 ani înţelege nemţeşte şi povesteşte cu prodigioasă şi fecundă fantezie, improvizând, fabulând. Hasdeu însăşi va evoca această primă şi atât de timpurie, incipientă „fază” a minţii sale iscoditoare, inventive, creative, posedate de o imaginaţie vie, debordantă, în care se amestecau atât de firesc poznele şi ghiduşiile, naivitatea cu sinceritatea şi abandonarea în poeme, povestiri, piese de teatru, care după propria-i mărturisire „nu se mai terminau”, de complicate şi lungi ce erau, şi care erau „jucate” de actorii, copii stăpâniţi şi dominaţi de genială copilă, atât de spontană, perpetuu improvizând jocuri, scenarii, făcând să se confunde viaţa şi creaţia, piese de teatru pregătite cu frenezie, cu entuziasm şi jucate în spatele unei „cortine” şi ea improvizată de cearceaful, legat între doi arbori.

Năzbâtii, dar geniale năzbâtii, de tot felul, dar inspirate în texte lirice, epice, dramatice, toate „incidentele” fiind savurate de micii spectatori-actori şi de povestitoarea propriilor ei peripeţii, vorbind şi improvizând în lumea de mit, legendă şi basm, cu efemeridele, cu fluturii, cărăbuşii, cu păsările, într-un amestec magic de graiuri, în care melosul domină, într-o inepuizabilă şi genială fantezie, realul şi imaginarul confundându-se.

Lilica, numele cu care era alintată în intimitatea familiei Hasdeu, uimea, deopotrivă părinţii şi cunoscuţii, printre care mulţi erau colaboratori şi prieteni ai tatălui: A.T. Laurian, Ion Gârleanu, Ghenadie Petrescu şi pictorul P. Walch. Nu scăpau de ironia spiritului ei, profesorii snobi şi diletanţi: Seineanu, Bianu, Gaster, Tocilescu, toţi ingenios epigramatizaţi, caricaturizaţi, purtând porecle, drept pseudonime.

Nativul, cu neobişnuitul său, zestrea inepuizabilă se îmbină şi se completează cu livrescul enciclopedist acumulat din mai multe culturi şi vaste tărâmuri, aspirând către universalism, climat spiritual cultivat în familie, întreţinând evoluţia plenară a talentului şi genialului copil care pregătea în particular lecţii de aritmetică, geografie, istorie sacră, gramatică, geometrie, algebră, materii care figurează în carnetul săptămânal de note. Pentu Hasdeu, existenţa a fost ordonată, structurată de timpuriu, în studii şi-ntr-o creativitate perpetuă. Cu dispensa de vârstă, va urma cursuri susţinând probe la Colegiul Sf. Sava. Profesorii examinatori i-au dat note maxime.

În septembrie 1877 obţine atestat de clasele primare. La numai 8 ani Hasdeu pregătea în particular clasele gimnaziale cu profesorii Svarlescu, Novianu, Frăţilă, Ionescu-Gion - prieteni ai familiei, pe care Hasdeu îi aprecia. Cu Charlotte Walch studiază engleza, iar germana cu Ernestine Feichtinger, cu care va lua şi lecţii de pian, pentru că în anul 1879 să se înscrie la Conservator, unde se adaugă lecţiile de canto, cu Maria Csida, cu profesorii Iliescu şi Dimitriu. Premiului obţinut la Colegiu Sf. Sava pentru clasele gimnaziale i s-a alăturat premiul I cu cunună, la examenul susţinut la Conservator, la clasa de canto.

Ziarul „Românul” menţiona şi justifica „succesele fiicei domnului Hasdeu”. Ideea continuării studiilor la Paris a apărut ca posibilitate de a-şi dovedi capacitatea intelectuală şi de creaţie, departe de bârfe, de calomnii, departe de influenţa tatălui. Acestea sunt relatate de însăşi Hasdeu într-o povestire autobiografică în limba română. Drumul spre Paris s-a deschis. Hasdeu va locui aici, la mai multe adrese: str. Tournon, str. Peres, str. Conde, fiind însoţită de mama ei, care-şi venerează fiica cu un devotament ardelenesc.

După ce în numai câteva săptămâni îşi va echivala studiile din România, se va înscrie la Colegiul Sevigne din Paris. Era alături de cele 12 colege, mult mai mari ca vârstă, singura de numai 11 ani. Domnişoara Marchet-Girard „o femeie de aproape 50 de ani, foarte instruită şi foarte cumsecade”, gira ca directoare, procesul de educare enciclopedică a Hasdeu alături de cunoscuţi profesori ca: Breal şi Giry. Aici, se învăţa greceşte şi latineşte, pianul şi prozodia, asigurându-se, astfel, intenţia, şi a lui Hasdeu şi a lingvistului savant, B.P. Hasdeu, tatăl.

Din 1880 îşi va semna pentru prima dată manuscrisele cu pseudonimul Camille Armand, jurnalul, cât şi cugetările, poemele, povestirile moralizatoare, nuvelele, romanele, însemnările de călătorie, scenetele, dramele istorice, tragediile în versuri, studiile de literatură comparată, studiile filosofice, traducerile, producţii mai mult sau mai puţin finalizate, dar totdeauna inspirate, concepute estetic, multe din ele sub influenţa romantismului francez: Proudhomme, Victor Hugo, Lamartine şi Musset, dovedind o precoce seriozitate, creativitate şi intuiţie, determinându-l pe Alfred Gounaud s-o aşeze, printre şi alături, de aceşti reprezentanţi de seamă, cu care este în consonanţă de stil.

Eseurile literare sunt riguros elaborate în mai multe variante, încercând perfecţiunea, desăvârşirea conceptuală, ideatică, stilistică, prozodică, dând impresia autenticei inspiraţii şi vocaţii, ca şi când ar fi fost impuse, „tiranic”, de providenţă. Sunt plăsmuiri ale unui precoce şi autentic talent, cu o solidă şi minuţioasă documentaţie, având, adesea, motto-uri din Ovidiu, Horaţiu, Petrarca, Dante, dovedind erudiţie, afinitate spirituală, afectivă. Piesele de teatru, romanele şi alte producţii epice şi lirice rămân, din păcate, mai mult proiecte ale spiritului înzestrat, fecund, riguros, scrise în franceză şi română, şi au ca tematică, ca subiecte, ca motive, istoria României, a Franţei, a Spaniei, marcând întotdeauna diversitate şi spontaneitate.

Scenetele Alexandru Vodă, Râul, Dama de la circ, Prietenul lui Traian şi Iulia, vor consemna „subiecte de roman sau piese” sau „scheletul unei drame în versuri”. Influenţele din opera lui Hasdeu sunt semnele erudiţiei întinse, vaste. Ciclul de poezii Canevas are ca motto din „Rime” de Petrarca („Canzone XXIII”) „volendo parlar cantava sem-pre”, constituindu-se ca model de virtuozitate, muzicalitate prozodică, de inefabil melos, încercând, creator, o armonie analogă, similară, modică sau o identitate tematică.

Totodată, motto-urile poemelor, reprezintă cheia decodării, modulul încifrat al mesajului, păstrându-se, analogic, relaţional cu modelul, dezvăluind ca şi poeţii italieni, francezi, latini, elini etc. stările şi sentimentele melancoliei, tristeţii, singurătăţii, izolării, ca în întregul ciclu de poeme: Muguri de aprilie (Bourgeons d’Avril). Avem de-a face cu afinităţi ale erudiţiei poetice, filosofice, aspirând către universalism, nu numai în literatură, ci şi în muzică şi pictură, întrucât dovedeşte aceeaşi vocaţie precoce în acuarele şi pictură de şevalet. Spiritul avid, erudit, manifestându-se multiplu, plenar, uimeşte contemporanii din ţară şi din Franţa, cea de a doua patrie culturală care a adoptat-o.

Studiile şi lecturile lui Hasdeu ca şi alte tatălui, B.P. Hasdeu, sunt întinse, cuprinzând diverse domenii ale spiritului: Demostene, Socrate, Platon, Aristotel, Descartes şi Bossuet. La reîntoarcerea de la Paris (noiembrie 1886), după susţinerea examenului de bacalaureat, cu lucrări asupra retoricii şi filosofiei, Hasdeu cere consimţământul părinţilor să urmeze Facultatea de Litere şi Filosofie. Studentă la Sorbona (1886) nu-şi întrerupe creaţia semnând cu pseudonimul consacrării Camille Armand.

Aici, urmează cursurile lui Larroumet, Paul Janet, Louis Leger, Jules Martha, Ludovic Carrau. Frecventează cursul de Educarea inteligenţei ţinut de M. Marian şi seminariile de pedagogie. Elaborează ca studentă lucrarea: Logica ipotezei, după ce parcurge sever scrierile lui Platon, Aristotel, Descartes, Copernic, Keppler, Newton, Hume, Leibnitz, Cavier, Bacon şi susţine comunicarea despre Herodot, în 1887, la Sorbona. Se bucură de aprecieri elogioase. I se propune colaborarea la o editare a operelor lui Moliere. Prin multiplele-i vocaţii e un spirit renascentist.

La numai 14 ani pusese titluri volumelor ei de versuri: Bourgeons d’Avril, Chevalierie, Confidences et Canevas, Theatre şi Legendes et Contes, rămânând ca proiecte Etudes, pensees, recites, impressions. În vara anului 1888, boala (tuberculoză) se agravează, iar doctorii îi interzic orice fel de efort. S-a încercat chiar o cură inutilă, în Elveţia. Hemoftiziile devin tot mai frecvente.

Revine în ţară în nordul Moldovei, la Agapia, apoi în Bucureşti unde se stinge din viaţă. Un cortegiu mortuar impresionant a traversat oraşul de pe Dâmboviţa, dinspre dealul Mihai Vodă, către cimitirul Şerban Vodă însoţind pe ultima descendentă din neamul Hasdeu, geniul precoce, care ne va uimi pururi cu strălucirea neasemuită pentru care, după propria-i mărturie lirică: „Cerurile nu au prăpăstii sau vârfuri semeţe” şi „Îl iartă pe Dumnezeu cel veşnic viul, Pe omul ce-a învăţat frumos să moară”. Sunt ultimele versuri din Zile de nelinişte (Jour d’angoisse).

Sumara experienţă din meteorica-i existenţă a fost completată cu o erudiţie şi cunoştinţe filosofice, metafizice, prin lecturi făcute în original: franceză, engleză, germană, elină, italiană, spaniolă, portugheză, şi geniala hăruire împrumutată de la Cer, de la Demiurg.

Opera literară

  • Oeuvres posthumes, I-III, prefaţă de B.P. Hasdeu, Paris-Bucureşti, 1889-1890;
  • Mademoiselle Maussade - Domnişoara Ursuză, traducere de B.P. Hasdeu, ediţie îngrijită de Crina Decusară, Bucureşti, 1970;
  • Prinţesa Fluture, ediţie îngrijită de Crina Decusară, Bucureşti, 1972;
  • Corespondenţa B.P. Hasdeu - Mia Hasdeu, publicat de Paul Cornea, Elena Piru, Roxana Sorescu, introducere de Paul Cornea;
  • Versuri. Proză. Corespondenţă, ediţie îngrijită şi prefaţă de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 1976;
  • Scrieri alese, ediţie îngrijită şi prefaţă de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 1988;
  • Destăinuiri, ediţie îngrijită de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 1992;
  • Năzdrăvăniile Denisei, ediţie îngrijită de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 1997;
  • Fluieraşul de os, ediţie îngrijită de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 1998;
  • Muguri de aprilie, ediţie îngrijită de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 1999;
  • Basme şi legende, ediţie îngrijită de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 2000;
  • Bourgeons d’avril, ediţie bilingvă, ediţie îngrijită de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 2000;
  • 19 file de jurnal, ediţie îngrijită şi prefaţă de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 2000;
  • Eseuri literare şi reflecţii, ediţie îngrijită şi prefaţă de Crina Decusară-Bocşan, Bucureşti, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …