Istorisirea Zahariei Fântânarul, de Mihail Sadoveanu (comentariu literar, rezumat literar)

Istorisirea Zahariei Fântânarul încheie volumul de povestiri Hanu Ancuţei, de Mihail Sadoveanu. Leliţa Salomia se arată nemulţumită de povestirea orbului, considerând că sunt la han oameni mult mai vrednici care ştiu a istorisi întâmplări mult mai interesante. Ea spune că moş Zaharia fântânarul, trăise în tinereţe o întâmplare extraordinară şi ar trebui să o povestească oaspeţilor.

Când era flăcău, Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Mârza din Păstrăveni, ca să găsească acel loc potrivit pentru a săpa o fântână în poiana lui Vlădica Sas, deoarece urma ca Vodă Calimah să vină la o mare vânătoare domnească, în acele locuri. Zaharia avea şi acum asupra sa o cumpănă din lemn de corn pe care o moştenise de la „bătrânii cei vechi, care au fost tot fântânari”.

Cu această cumpănă el a reuşit atunci să găsească în poiană locul unde să fie săpată fântâna, făcând înţelegere cu boierul Dimachi, prin care acesta se obliga să-i dea robi care să sape, cărăuşi să aducă piatră şi întocmind o „ţidulă la rateş (han) pentru băutură”, promiţându-i că în scurtă vreme îi va da să guste din „lacrima pământului”.

Liţa Salomia povesteşte în continuare, veselindu-se, că la vânătoarea domnească, Zaharia trebuia să-l întâmpine pe Vodă cu ulciorul cu apă rece, din care să-i toarne în pahar, iar alături „să steie un ţigan cu chiseaua cu dulceţi şi cu linguriţă de argint pe tabla”. Când a sosit Vodă Calimah, i-a ieşit înainte „cuconu Dimachi Mârza cu cucoana dumnisale şi cu fata”, care „suspina şi plângea”.

Vodă o întreabă de ce e supărată, dar taică-său, încruntându-se la copilă, spune că plânge „de mare sfială”. Fata, „subţirică şi frumoasă”, era îndrăgostită de Ilieş Ursachi, dar boierul se împotrivea acestei iubiri, îl alungase pe tânăr şi de aceea copila „nemaiavând nicio nădejde pentru dragostea ei, plângea”.

A doua zi în zori, Zaharia s-a dus la fântână ca să-l întâmpine pe Vodă şi o găseşte acolo pe copila cuconului Dimachi, care „plângea cu palmele la tâmple şi umbla bezmetică printre copaci”. Ea îi destăinuie fântânarului că nu poate trăi tară Ilieş Ursachi aşa că se va arunca în fântână, iar atunci când va veni Vodă, Zaharia să-i spună că nu poate bea apă pentru că „fata boierului s-a zvârlit în fântână”. Fata trimisese vorbă lui Ilieş să vină aici, ca să petreacă acest ultim ceas „ca nişte ibovnici fără grijă”.

Mihail Sadoveanu

Zaharia o sfătuieşte să meargă împreună cu iubitul în „coliba de frunzar care este rânduită Domniei” şi, după ce o să bea paharul cu apă, Vodă o să intre în colibă şi o să-i găsească acolo pe cei doi tineri îndrăgostiţi „îngenunchiaţi, cu capetele plecate, plângând şi cerând iertăciune”, o să-i binecuvânteze, iar boierul nu va avea cum să se mai opună unirii celor doi.

Între timp, Vodă aflase de la un slujitor de ce plângea copila, aşa că, după ce bău paharul cu apă, în loc să intre în colibă, chemă la el pe boier şi-i porunci s-o aducă pe fiica lui „la masa noastră de vânătoare”. Cuconul Dimachi era foarte încurcat, pentru că aflase că fata lui fugise din casa părintească şi avea de gând să-şi facă seama.

Atunci, curajos, Zaharia scoate cumpăna din chimir, prefăcându-se că ea îi arată calea de a găsi fata, deschise uşa colibei şi Vodă văzu „pe tineri îngenunchiaţi şi cu capetele plecate”. Cu toţii, şi mai ales Vodă, s-au mirat „de înţelepciunea cumpenei”. Pe urmă, Vodă şi Doamna au cununat pe cei doi tineri şi a fost o nuntă mare cu veselie şi s-au împăcat cu toţii, iar când au pornit spre scaunul Domniei, „au jucat întâi o toană aici, la hanu Ancuţei”.

Comisul Ioniţă de la Drăgăneşti apreciază povestea lui Zaharia fântânarul, însă este convins că alţii ştiu istorisiri „şi mai frumoase şi mai minunate”; oboseala îi răpune pe toţi, ca „după o grea muncă”, fiecare căutând un loc de odihnă, unii adormind chiar unde se aflau, iar „comisul Ioniţă însuşi [...] a uitat cu desăvârşire că trebuie să ne spuie o istorie cum n-am mai auzit”.

Limbajul artistic

Arta de povestitor a lui Mihail Sadoveanu constă în îmbinarea epicului cu liricul, a povestirii cu geniul său poetic. Aşa cum afirma George Călinescu, Sadoveanu a creat o limbă limpede, armonioasă şi pură, în care se împleteşte graiul popular al ţăranilor cu fraza vechilor cronici, o limbă capabilă să redea poezia sentimentelor omeneşti, frumuseţile tainice ale naturii, păstrând farmecul atmosferei acelor vremuri vechi.

Arhaismele şi regionalismele

Arhaismele şi regionalismele sunt folosite cu naturaleţe de către personajele povestirilor, creând o limbă literară uşor accesibilă, scriitorul rămânând fidel declaraţiei sale din discursul rostit la Academie, aceea că „ţăranul român a fost principalul meu erou”.

Figurile de stil

Figurile de stil apar cu moderaţie, dând astfel stilului sobrietate. Metafora lipseşte aproape de tot, iar epitetele au rol caracterizator, particularizând trăsături ale personajelor. Astfel, despre mustăţile comisului Ioniţă, Sadoveanu spune că sunt „tuşinate”, epitet care revine de câteva ori pentru a reliefa preocuparea personajului pentru această podoabă de care este foarte mândru.

De remarcat în mod deosebit în volumul Hanu Ancuţei este muzicalitatea frazelor, prin care Sadoveanu creează trăiri tulburătoare în sufletele ascultătorilor.

„Eroii nu povestesc spre a-şi uşura sufletul, ori spre a reda viaţa: ci pentru a se sustrage vieţii şi morţii.” (Nicolae Manolescu - Imaginarul sadovenian)

Check Also

Visează androizii oi electronice?, de Philip K. Dick (comentariu literar, rezumat literar)

Philip Kindred Dick (16 decembrie 1928, Chicago, Illinois, Statele Unite – 2 martie 1982, Santa …

Visările unui hoinar singuratic, de Jean-Jacques Rousseau (comentariu literar, rezumat literar)

Jean-Jacques Rousseau (28 iunie 1712, Geneva, Elveţia – 2 iulie 1778, Ermenonville, Franţa) – scriitor. …

Virgina în grădină, de A.S. Byatt (comentariu literar, rezumat literar)

A.S. Byatt (pseudonimul literar al Antoniei Susan Drabble) (24 august 1936, Sheffield, Marea Britanie – …

Viii şi morţii, de Patrick White (comentariu literar, rezumat literar)

Patrick Victor Martindale White (28 mai 1912, Knightsbridge, Londra, Marea Britanie – 30 septembrie 1990, …

Vieţi pârjolite, de Ricardo Piglia (comentariu literar, rezumat literar)

Ricardo Piglia (24 noiembrie 1941, Adrogue, Argentina) – scriitor. Titlul original: Plata quemada Prima ediţie: …