Istoriile, alternative ale lumii – paranoia sau iluminare?

Prin „societate secretă” înţelegem orice organizaţie care îşi ascunde, de obicei, membrii sau activităţile de cei din afară. Intrările vor cuprinde societăţile şi tipurile de grupuri. Unele articole abordează simbolurile fundamentale, locurile şi miturile care stau la baza societăţilor secrete şi care le conturează ritualurile.

Astfel de societăţi prezintă o diversitate foarte mare. Pentru multe dintre ele, modelele clasice sunt ordinele frăţiilor sau cele cavalereşti, ca în cazul masonilor sau rozacrucienilor, precum şi al predecesorilor lor medievali, cavalerii templieri. Aceste frăţii implică ritualuri de iniţiere şi existenţa unor ranguri sau „grade” după model militar. Pe măsură ce un membru înaintează în grad, acestuia i se împărtăşesc treptat secretele grupului, iar cei din fruntea ierarhiei sunt singurii care deţin informaţii complete despre activităţile şi/sau credinţele grupului.

Motivele existenţei acestor secrete variază de la un grup la altul, însă datează încă din perioada medievală, când orice sistem de credinţe sau de cunoştinţe care nu era în acord cu dogma bisericii, putea să atragă pedeapsa cu moartea. Astăzi, grupurile rămân secrete pentru a reflecta modificările politice sau sociale, pentru a ascunde credinţe subversive (grupurile OZN, practicienii artelor negre) sau - în cel mai fericit caz - pentru a face donaţii caritabile anonime. Din unele grupuri fac parte doar cei bogaţi şi puternici (elita puterii), iar acestea există pentru a obţine şi mai multă putere şi bogăţie, fără a ţine cont de relaţiile publice. Acestea sunt reţelele „băieţilor buni”, care urmăresc să obţină puterea în afara canalelor politice, militare şi de afaceri cunoscute marelui public.

Credinţele religioase care deviază de la „normă” explică şi astăzi prezenţa numeroaselor societăţi secrete. Pe lângă ordinele frăţiilor, societăţile secrete mai cuprind secte religioase, cum ar fi OTO, Biserica lui Satan şi Templul lui Set. Partidele politice, cum ar fi Partidul Comunist şi Partidul Naţional-Socialist (Nazist), au apărut ca sau au provenit din societăţi secrete (Liga celor Drepţi, Societatea Vril).

Unele societăţi secrete pot fi descrise cel mai bine drept culte, grupuri care există ca o reflectare a egocentrismului fondatorului sau a liderului lor. Unele sunt grupuri teroriste, care complotează să provoace teroare în rândurile duşmanilor lor. Unele societăţi secrete intră cel mai bine în categoria justiţiarilor. Aceste grupuri se formează în situaţiile în care mecanismele de aplicare a legii nu există ori sunt corupte (Beati Paoli, Vigilantes de San Francisco). Alte societăţi secrete au ca scop crima organizată (Asasinii, Mafia, Criminalii Thugi din India, Societăţile Secrete Chineze, Triadele).

Istoria este scrisă, de obicei, de câştigătorii războaielor, în timp ce punctul de vedere al perdanţilor este înăbuşit şi, în final, uitat. Scrierea istoriei este de fapt un mod de a lega anumite puncte - notând faptele şi creând o naraţiune coerentă care să le explice într-un mod satisfăcător. Societăţile secrete există în spaţiile dintre puncte. Când secretele unei societăţi sunt scoase la lumină, apar puncte noi şi pot fi observate şabloane acolo unde anterior nu erau vizibile; astfel, din haos, „istoria” se schimbă.

În volumul Holy Blood, Holy Grail (Sfântul Sânge, Sfântul Graal), Michael Baigent, Richard Leigh şi Hary Lincoln afirmă: „Societăţile secrete, prin însuşi caracterul lor tainic, i-au ţinut adesea pe istorici deoparte, iar istoricii, evitând să îşi mărturisească ignoranţa, preferă să diminueze consecinţele existenţei lor. Masoneria... este de o importanţă vitală pentru orice istorie socială, psihologică, politică sau culturală a Europei secolului al XVIII-lea, şi chiar pentru înfiinţarea Statelor Unite ale Americii; dar majoritatea cărţilor de istorie nici măcar nu o menţionează.”

Când dorim să ne rescriem istoria prin cunoştinţele pe care le avem despre societăţile secrete, trebuie să fim atenţi să nu exagerăm şi să nu legăm puncte care pur şi simplu nu se află acolo. Dacă, uneori, observăm o societate secretă importantă care comite acţiuni malefice, suntem înclinaţi să credem că tot grupul este rău. Însă este necesar să evităm tentaţiile extrapolării. Doar pentru că masonii au comis o crimă în 1826 şi au ascuns-o, nu putem presupune că francmasonii sunt criminali, complici la crimă sau altceva de acest gen.

Altă problemă ivită la includerea informaţiilor despre societăţile secrete în istoria oficială este faptul că numeroase astfel de informaţii nu sunt de încredere. Există multe motive pentru această situaţie. În primul rând, societăţile sunt secrete. Nu îşi doresc să se scrie despre ele. Pentru a le distrage atenţia jurnaliştilor, ele neagă frecvent faptul că sunt societăţi secrete şi îşi conturează imaginea publică folosind informaţii eronate. Cei care dezvăluie secretele unei societăţi secrete sunt adesea foşti membri nemulţumiţi, hotărâţi să se răzbune pe organizaţie. Faptele coroborate sunt puţin numeroase şi greu de contestat, aşa că aveţi grijă! Fiţi sceptici în legătură cu tot ceea ce citiţi despre societăţile secrete, inclusiv cu informaţiile din această carte.

Societăţile secrete ale lumii sunt mult mai importante - de exemplu, ca reţele de afaceri - decât parolele, strângerile de mâini tainice şi ceremoniile ridicole. Fără îndoială, adevărul este mult mai profund. Natura puterii arată că este mai bine să fie folosită pe întuneric, departe de ochii publicului.