Iosif Blaga

Iosif Blaga (1 iulie 1864, Lancrăm, judeţul Alba - 2 iunie 1937, Braşov) - estetician.

Şi-a făcut studiile secundare în Sebeş şi Alba Iulia, unde, în 1884, îşi ia bacalaureatul. Între 1884 şi 1887, urmează teologia la Seminarul din Sibiu, iar din 1887 filosofia, la Universitatea din Budapesta, obţinând în 1891 doctoratul.

Din toamna aceluiaşi an, până în 1924, este profesor la Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov, unde, după moartea lui Virgil Oniţiu, ajunge, în 1915, director. A mai fost (1901-1912) secretar al Societăţii pentru fond de teatru român.

Din anul 1916 şi până în 1919, când se înapoiază la Braşov, Blaga călătoreşte în Suedia, Norvegia şi Franţa, pledând, oricând i se iveşte prilejul, cauza Ardealului său. Făcea parte din Consiliul Naţional al Unităţii Românilor, în care calitate a colaborat, la Paris (1918-1919), la alcătuirea hărţii etnografice a Transilvaniei.

A fost inspector şcolar (1924-1925), preot paroh la biserica „Sf. Nicolae” din Şchei şi protopop al Braşovului (din 1924) şi preşedinte al Eforiei şcolilor româneşti ortodoxe din Braşov (din 1925). Între 1928 şi 1931, a fost vicepreşedinte al Senarului. Poetul Lucian Blaga îi era nepot.

În publicistica lui Blaga, preocuparea dominantă este aceea estetică. Chestiuni cum sunt arta şi finalitatea ei (care este plăcerea de ordin spiritual) sau înrâurirea morală a artei îşi fac loc într-o suită de articole scrise vioi, fără pedanterie, apărute în „Tribuna poporului” (1897).

Unele idei vor fi reluate în manualul Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos şi artă (1899), bazat pe o informaţie cuprinzătoare, culeasă din studiile unor esteticieni germani (Friedrich Theodor Vischer, Jacob Wackernagel, Eduard von Hartmann, Gustav Theodor Fechner etc.).

Revendicându-se din estetica hegeliană, cartea lui Blaga nu i se subordonează întru totul. Concepţia ei, înrâurită de Friedrich Hebbel, ţine de curentul psihologizant - ilustrat de teoreticieni ca Gustav Theodor Fechner, Johannes Volkelt etc. - potrivit căruia un adevăr estetic trebuie verificat întotdeauna prin legile psihologiei. Metoda, în argumentaţia lui Blaga, este aceea inductivă, cu exemplificări din literatura universală şi din cea română.

Teoria dramei... a trezit ecouri favorabile, dar a provocat şi serioase critici, de pildă, în revista „Convorbiri literare”, din partea lui Ghiţă Pop. În replică, Blaga, în articolul Din estetica tragicului (1900), retipărit în broşură, reia, cu noi precizări, discuţia asupra subiectelor intrate în litigiu (vina tragică, eroul tragic, fatalismul în tragediile vechilor greci etc.). În estetica românească, el rămâne ca autor al celei dintâi cărţi care se ocupă, într-un mod sistematic, de unele probleme de estetică a literaturii dramatice.

Opera literară

  • Teoria dramei, cu un tratat introductiv despre frumos şi artă, Braşov, 1899; ediţie îngrijită şi introducere de Serafim Duicu, Craiova, 1995;
  • Din estetica tragicului, Sibiu, 1900;
  • Excursiunea şcolară în Italia, Braşov, 1907;
  • Societatea pentru fond de teatru român şi domnul Zaharia Bârsan, Braşov, 1907;
  • Directorul Virgil Oniţiu. Sufletul şi activitatea lui, Braşov, 1916.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …