Ion Drăgănoiu

Ion Drăgănoiu (6 ianuarie 1943, Braşov - 23 mai 2003, Bucureşti) - poet. Este fiul Elenei (născută Moraru) şi al lui Gheorghe Drăgănoiu, funcţionar.

A absolvit în 1965 Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti, secţia jurnalistică. Între 1965 şi 1970, a funcţionat ca redactor la Radioteleviziunea Română, iar între 1970 şi 1984, ca redactor la „România liberă”. Un timp liber profesionist, conduce după 1990 agenţia I.D. Press International.

A debutat în 1966, în revista „Luceafărul”, iar prima carte de versuri, Aproape sonete, îi apare în 1969. Pentru Scene de vânătoare (1981) a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar pentru Starea provizorie (1984), cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. A mai fost distins cu premii la festivalurile internaţionale de la Varşovia, Sarajevo şi Smederevo. A colaborat la mai toate revistele literare din ţară şi a mai semnat cu un singur pseudonim: Speusip.

Cu Aproape sonete, Drăgănoiu încearcă să reimpună forma fixă de poezie într-un moment în care versul liber aproape se clasicizase. Gestul nu este polemic, cum ar putea să pară, ci dovedeşte o intuire exactă a propriilor disponibilităţi. Bun meşteşugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă a timpului, nostalgia amintirilor, tristeţea iubirii pierdute. Tonul discret de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvenţa folosirii, se banalizează.

Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei (1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului şi a manierei. E o poezie prin excelenţă discursivă, în care nu se mai întrezăreşte nimic din grija excesivă pentru formă, ci, dimpotrivă, izbitoare e încercarea de exprimare nudă a ideii. Dacă în placheta de debut Drăgănoiu ermetiza în maniera Ion Barbu, aici, ca şi în Poeme mecanice (1973), spiritul tutelar se dovedeşte a fi Nichita Stănescu, depistabil încă de la titlurile poemelor: Ceea ce se vede, Ceea ce abia se mai vede, Ceea ce se aude, Ceea ce nu se poate mânca etc.

Odată cu Grădina de iarnă (1980), poetul reuşeşte desprinderea de modele, oferind un univers liric propriu, în care Grădinarul, Poarta fecioarei şi Grădina sunt doar câteva dintre simbolurile ce revin cu obstinaţie. Aşa cum în Scene de vânătoare „regele parcului”, un personaj misterios, dă unitate întregului volum, în Camera albă (1982) metafora cheie o constituie legiunile interioare care „mărşăluiesc neobosit” sau „se apropie de ultimul cerc”.

Starea provizorie nu face decât să accentueze ceea ce Mircea Iorgulescu remarcase cu pertinenţă în urmă cu mulţi ani: „Indiferent însă de atitudinea stilistică adoptată, Ion Drăgănoiu este un sentimental obosit cu emoţii destrămate şi muzicale, fugar melancolice”. A mai semnat şi volumul de reportaje Fotografii fără retuş (1974, în colaborare cu Mihai Creangă) şi Convorbirile de joi (1988), ce cuprinde textele radiodifuzate în cadrul emisiunii cu acelaşi titlu.

Opera literară

  • Aproape sonete, Bucureşti, 1969;
  • Discurs împotriva metodei, Bucureşti, 1971;
  • Poeme mecanice, Cluj, 1973;
  • Fotografii fără retuş (în colaborare cu Mihai Creangă), Bucureşti, 1974;
  • Grădina de iama, Cluj Napoca, 1980;
  • Scene de vânătoare, Bucureşti, 1981;
  • Camera albă, Bucureşti, 1982;
  • Starea provizorie, Bucureşti, 1984;
  • Convorbirile de joi, Cluj Napoca, 1988;
  • Alice în ţara noţiunilor, Bucureşti, 2000;
  • Claudia-San sau Poemul celular, Bucureşti, 2000;
  • Noapte iugoslavă, prefaţă de Lucian Raicu, Bucureşti, 2001;
  • I fedeli d’amore, prefaţă de Octavian Soviany, Bucureşti, 2001.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …