Ion Dongorozi

Ion Dongorozi (4 ianuarie 1894, Tecuci, judeţul Galaţi - 19 mai 1975, Bucureşti) - prozator şi traducător. Este fiul Ecaterinei şi al lui Dionisie Dongorozi.

A absolvit, în 1913, Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi şi a urmat, după război, Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, obţinând licenţa în litere şi filosofie. Este profesor la Colegiul Naţional „Carol I” şi la Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova.

În 1926 şi 1927, a îndeplinit funcţia de director al Teatrului Naţional craiovean, prilej de a încerca măsuri ambiţioase de îmbunătăţire a repertoriului. Prefect, scurt timp, al judeţului Caraş, s-a arătat preocupat de cultură şi a condus revista „Vatra Banatului”, apărută la Oraviţa, în 1932. A fost apoi profesor în Bucureşti, precum şi consilier în Ministerul Educaţiei.

Dongorozi a devenit, după primul război mondial, unul dintre animatorii vieţii culturale şi literare craiovene. A participat la întemeierea şi conducerea periodicelor „Foaia pentru popor” (1921-1922) şi „Năzuinţa” (1922-1929). Împreună cu Alexandru C. Calotescu-Neicu şi Constantin Şaban-Făgeţel, a fost director al publicaţiei „Vatra” (1929-1930). Ajutat de câţiva profesori din Craiova, a editat, în 1930 şi 1931, „Şcoala secundară”. A publicat numeroase articole pe teme de pedagogie şi învăţământ.

În literatură Dongorozi a intrat în 1920, când a început să publice în „Ramuri”, apoi în „Convorbiri literare”. A continuat să colaboreze, în special cu nuvele şi schiţe, la „Adevărul literar şi artistic”, „Cultura poporului”, „Universul literar”, „Duminica poporului”, „Viaţa literară”, „Cele trei Crişuri”, „Scrisul românesc”, „Curentul” etc. După al doilea război mondial, a publicat în „Libertatea” etc. Prima carte, Cum s-a despărţit tanti Veronica, îi apare în 1922.

Prozator de respiraţie scurtă, Dongorozi s-a remarcat prin numeroasele schiţe şi nuvele, adunate într-o impresionantă serie de volume. După Cum s-a despărţit tanti Veronica, au urmat Filimon Hâncul şi La hotarul dobrogean, în 1924, apoi, într-o cadenţă spornică, Însăilări (1925), Signor Bertheloty şi Socoteli greşite (1926), Examen de bacalaureat (1928), Ancheta (1930), Monumentul eroilor şi Ţucu (1931), Reprezentaţie de adio (1932) şi Belfer îndrăgostit (1934). Scriitor moralist, autorul apelează frecvent la satiră.

Cele mai reuşite dintre povestirile lui sugerează eşecul inocenţei, motiv care îl apropie de Ioan Al. Brătescu-Voineşti. De acesta îl deosebeşte totuşi accentul pus pe ironie şi sarcasm. Personajele sunt antrenate în intrigi meschine, prozaice, cele care nu se pot adapta fiind excluse. Grotescul se datorează cel mai adesea unilateralităţii caracterologice. Prozatorul este atras de situaţiile comune şi descrierile exacte. Biografia personajului este prezentată în amănuntele ei dizgraţioase, în comportamentele duplicitare sau acţiunile veroase. Domină dialogul, pentru care prozatorul atestă o înzestrare deosebită: schimburile de replici sunt vii, deşi nu o dată cad în verbiaj.

Creator de atmosferă, Dongorozi are în vedere mai ales defectele politicianismului, aşa cum se vădesc ele în lumea oraşului. A scris şi un roman, Vâltori (1958), subminat însă de inconsistenţă şi de falsitatea tramei epice. A tradus, în colaborare, din scriitorii ruşi L. Davîdov şi Boris Galin.

Opera literară

  • Cum s-a despărţit tanti Veronica, Craiova, 1922;
  • Filimon Hâncul, Bucureşti, 1924;
  • La hotarul dobrogean, Craiova, 1924;
  • Surpriză, Bucureşti;
  • Pacostea, Bucureşti, 1924;
  • Însăilări, Craiova, 1925;
  • Povestirile lui Conu Costaki Stupcan, Craiova, 1925;
  • Signor Bertheloty, Arad, 1926;
  • Socoteli greşite, Craiova, 1926;
  • Examen de bacalaureat, Craiova, 1928;
  • Amintiri, Bucureşti; Ancheta, Craiova, 1930;
  • Monumentul eroilor, Bucureşti, 1931;
  • Ţucu, Craiova, 1931;
  • Reprezentaţie de adio, Craiova, 1932;
  • Belfer îndrăgostit, Craiova, 1934;
  • Escapada, Craiova, 1935;
  • Castelul preutesei, Craiova, 1942;
  • Chipuri de copii, Bucureşti, 1944;
  • Împăcare, Bucureşti, 1947;
  • A deraiat un expres, Bucureşti, 1957;
  • Voitori, Bucureşti, 1958;
  • Stea de cinema, ediţie îngrijită şi postfaţă de George Muntean, Bucureşti, 1971.

Traduceri

  • Boris Galin, Schiţe, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu M. Friedman);
  • L. Davîdov, Uriaşul din Ural, Bucureşti, 1956 (în colaborare cu Paul Verbiţchi).

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …