Ion Cristofor

Ion Cristofor (pseudonimul literar al lui Ioan Cristofor Filipaş) (22 aprilie 1952, Geaca, judeţul Cluj) - poet, traducător şi critic literar. Este fiul Rozaliei (născută Trif) şi al lui Aurel Filipaş, ţărani.

Absolvent al Liceului Energetic din Cluj, a urmat, în acelaşi oraş, studii universitare la Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, încheiate în 1976. În timpul studenţiei, este redactor la revista „Echinox” (1974-1976). După licenţă lucrează ca profesor în Chiuieşti, judeţul Cluj (1976-1977), ca librar şi funcţionar la Centrul de Librării din Cluj Napoca (până în 1987), apoi ca redactor la revista „Tribuna”.

Debutează cu o poezie în revista „Familia” (1968), la rubrica „ Poşta redacţiei”, girată atunci de Ştefan Aug. Doinaş, iar editorial, cu volumul În odăile fulgerului (1982), prefaţat de Petru Poantă. Colaborează frecvent cu comentarii critice, recenzii de cărţi de poezie, traduceri şi interviuri în revistele „Steaua”, „Ramuri”, „România literară”, „Cultura creştină”, „Vatra”, „Familia” „Cetatea literară” etc. A beneficiat de burse de studii în Franţa (1990), apoi în Belgia şi a efectuat stagii de lucru în ateliere şi seminarii ale traducătorilor la Seneffe (Belgia). Este doctor în filologie al Univer­sităţii din Cluj Napoca (1999), cu o teză despre Aron Cotruş.

Pentru scrisul lui Cristofor este caracteristic poemul discursiv, atent construit, cu o imagistică bogată şi frumoasă, chiar „somptuoasă” (Marian Papahagi). Simbolurile cele mai frec­vente din primul volum, În odăile fulgerului, sunt lebăda, cârtiţa, norii, fulgerul, aripa, cuvântul. Ele au întotdeauna o dublă funcţie, antrenând acorduri metapoetice, în căutarea unei expresivităţi ce vizează, dincolo de retorica fastuoasă, tematica abisală (singurătatea, tăcerea, melancolia), convertită în atitudini existenţiale.

Familiarizat cu tehnicile şi temele liricii moderne, Cristofor cultivă ambiguitatea, contrastul dintre reflexi­vitate şi confesiune, dintre sensul literal al poemului şi semnificaţia dedusă din relaţionarea imaginilor şi comen­tariilor care-l compun. În aceste condiţii, poemul poate fi o acumulare de imagini, în „sarabandă”, „enciclopedism cere­monios de imagini” (Petru Poantă), dar şi o caligrafie aeriană, cizelată şi intensă ori un solilocviu coşmaresc. Într-un registru imagistic variat, poezia lui Cristofor sublimează o stare dominată de viziunile singurătăţii, melancoliei, pustiului.

Pastelul aparent se converteşte în peisaj metafizic, simbolizat prin straniul simbol al „cinei pe mare”, care şi dă titlul celui de-al doilea volum, Cina pe mare (1988). Poemele de aici urmează acelaşi filon tematic, într-o continuitate aproape programatică, vizând consolidarea perspectivei lirice.

Poetul rămâne fidel dicţiunii sale de o „ceremonialitate estetă, sacerdotală” (Ion Pop), ca în Anarhist al melancoliei („Sumbru anarhist al melancoliei rătăceşti prin fumul miriştilor lui octombrie / urmată de suita vântului, umbra ta, o făclie / tremurând în odăile învinşilor. / Sub sorii pribegi ai anotimpului / răgetul leilor e un cristal”) sau în Bătrânul şi marea.

Similitudinile poeziei lui Cristofor cu ale colegilor săi echinoxişti din promoţia anterioară (Dinu Flămând, Adrian Popescu, Horia Bădescu) sau congeneri (Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Augustin Pop) îndreptăţesc aşezarea sa în categoria „fantezismului abstract şi ermetic” (Radu G. Ţeposu).

Din activitatea de comentator literar şi traducător sunt de reţinut cercetarea monografică a biografiei şi operei din exil a lui Aron Cotruş din perioada 1944-1969 (Aron Cotruş, exilatul, 1999), tălmăcirile din scriitori belgieni (Paul Emond, Philippe Jones, Alain Petre, Alain Jadot etc.), interviurile cu scriitori belgieni (tema centrală: traducerea) şi succintele „însemnări pe marginea cărţilor”, în fapt un minidicţionar de literatură belgiană.

Opera literară

  • În odăile fulgerului, prefaţă de Petru Poantă, Cluj Napoca, 1982;
  • Cina pe mare, Cluj Napoca, 1988;
  • Aron Cotruş, exilatul, Cluj Napoca, 1999;
  • Senejfe sau Vocaţia dialogului, Cluj Napoca, 2000;
  • Scriitori belgieni, Cluj Napoca, 2000;
  • Scriitori din Ţara Sfântă, I-II, Cluj Napoca, 2000-2002;
  • Marsyas, Cluj Napoca, 2001;
  • Aron Cotruş: între revoltă şi rugăciune, Cluj Napoca, 2003;
  • Nicolas Catanoy sau Avatarii unui peregrin, Cluj Napoca, 2003.

Ediţii

  • Memoria exilului românesc. Scrisori din arhiva Chiriaciţa şi Traian Popescu (Madrid), prefaţa editorului, Cluj Napoca, 2002 (în colaborare cu Maria Pal).

Traduceri

  • Philippe Jones, Timpul dinafară timpului, Cluj Napoca, 1997; Fragmente de cer, Cluj Napoca, 2000;
  • Takashi Arima, Umbra lui Ulise, prefaţa traducătorului, Cluj Napoca, 1997;
  • Alain Jadot, Ketchup, maioneză, muştar, Cluj Napoca, 1998;
  • Alain Petre, Izbitura luminii, Cluj Napoca, 1998;
  • Paul Emond, Iubiri de neatins. Malaga, Bucureşti, 1999;
  • Lecţia tenebrelor. Antologie de poezie belgiană de limbă franceză, prefaţa traducătorului, Timişoara, 2000;
  • Liliane Wouters, Jurnalul scribului, Cluj Napoca, 2003.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …