Ion Creţu

Ion Creţu (20 octombrie 1893, Bălţaţi, judeţul Iaşi - 18 ianuarie 1970, Bucureşti) - editor şi istoric literar. Este fiul Petrei şi al lui Gheorghe Creţu, ţărani, purtând la naştere numele Ion Gheorghe Oancea Creţu.

După ce a urmat la Bucureşti, între anii 1907 şi 1915, cursurile Seminarului „Nifon Mitropolitul”, în 1918 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi. Lucrează, până în 1921, în redacţia ziarului „Patria” din Cluj, devenind apoi profesor la Tecuci, Râmnicu Sărat, iar din 1931, la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, aici fiind, între anii 1938 şi 1940, şi director. Predă şi la alte şcoli din Bucureşti până în 1954, când se pensionează.

Între 1934 şi 1946 editează, împreună cu Alexandru Graur, Jacques Byck, Gheorghe Şerban, Scarlat Struţeanu şi N.I. Rusu, colecţia „Biblioteca şcolară”. Colaborează la „Limba română”, „Luceafărul”, „Viaţa românească”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Gazeta literară” etc.

Cele două monografii pe care le-a publicat, Viaţa lui Eliade (1939) şi Mihail Eminescu (1968) au un pronunţat caracter de popularizare. Cea de-a doua, subintitulată „biografie docu­mentară”, nu pune în pagină descoperiri noi, ci reia date cunoscute. Avându-l profesor, la Iaşi, pe Garabet Ibrăileanu, Creţu manifestă o statornică pasiune pentru cercetarea şi editarea operei eminesciene şi pentru aceea a criticului de la „Viaţa româ­nească”.

Ca editor, şi-a îndreptat atenţia asupra atribuirii lui Eminescu a unui mare număr de articole, Opera politică (I-II, 1941) incluzând 163 de articole nesemnate de poet, pentru că acesta - crede Creţu - ar fi voit să se „deghizeze”, să se „ca­mufleze”. Ca şi G. Ibrăileanu, a negat valoarea postumelor eminesciene.

Aceeaşi pasiune a atribuirilor şi în ediţia Garabet Ibrăi­leanu, Restituiri literare (I-II, 1968), unde sunt inserate nume­roase articole nesemnate apărute în „Viaţa românească”, opinia editorului fiind că mai tot ceea ce a apărut la rubrica „Miscellanea” i-ar aparţine lui Ibrăileanu, care n-ar fi semnat doar cu pseudonimele cunoscute (Cezar Vraja, P. Nicanor et Co., T.P.), ci şi cu multe altele.

Criteriile de atribuire s-au dovedit însă inoperante pentru numeroase articole, fiind propuse şi demonstrate, de Perpessicius şi de Alexandru Piru, alte paternităţi. În pornirea sa de a-l restitui integral pe criticul ieşean, Creţu şi-a luat - cum observa Perpessicius - prezumţiile drept certitudini.

Opera literară

  • Viaţa lui Eliade, Bucureşti, 1939;
  • Mihail Eminescu, Bucureşti, 1968.

Ediţii

  • Mihai Eminescu, Opere, I-IV, Bucureşti, 1938-1939; Opera politică, I-II, Bucureşti, 1941;
  • Ion Creangă, Poveşti, amintiri. Anecdote şi istorioare, Bucureşti, 1939;
  • Garabet Ibrăileanu, Scriitori români şi străini, prefaţă de Alexandru Piru, Bucureşti, 1968; Restituiri literare, I-II, Bucureşti, 1968.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …