Ion Ciocârlan

Ion Ciocârlan (12 iulie 1874, Străoane, judeţul Vrancea - 21 decembrie 1941, Focşani) - prozator. Fiu de ţărani, Ciocârlan a urmat Şcoala Normală la Bârlad şi Iaşi, din 1895 fiind învăţător în câteva sate vrâncene şi la Focşani, unde se stabileşte definitiv. A fost membru în comitetul Asociaţiei Generale a învăţătorilor din România şi colaborator la reviste de specialitate. Ca deputat iorghist, a participat la editarea şi redactarea ziarului local „Crai nou” (1918-1932).

Debutează cu proză în „Curierul literar” (1901), colaborând apoi la „Revista modernă”, „Epoca”, „Sămănătorul” (unde a semnat şi Marioara Florian), „Luceafărul”, „Evenimentul”, „Viaţa literară”, „Viaţa românească”, „Ramuri”, „Minerva”, „Adevărul literar şi artistic” etc. A făcut parte din comitetul fondator al Societăţii Scriitorilor Români.

Ciocârlan şi-a adunat proza scurtă în volumele Pe plai (1903), Traiul nostru (1906), Inimă de mamă (1908; Premiul Academiei Române), Vis de primăvară (1909), Fără noroc (1914) şi Flămânzii (1925), care au cunoscut mai multe ediţii antume. Cele mai numeroase secvenţe sunt descrieri lirice ale unor aspecte din viaţa rurală sau din natură, portrete de copii şi animale, scăldate într-o duioşie care, în pofida unor improprietăţi stilistice, poate sensibiliza prin sinceritatea trăirii.

O altă categorie o constituie micile scene în care este ilustrat traiul greu, la limita umanului, al unor familii de ţărani, în imagini pline de amănunte mişcătoare. Câteva povestiri (Pentru simbrie, Din dragoste, Inimă de mamă, Izvodul morţii) sintetizează cam aceleaşi elemente, cu un spor în investigaţia psihologică, epicul fiind pe plan secundar.

Ciocârlan devine cu adevărat sămănătorist în romanele Du-te dor... (1936) şi Tainele munţilor (1940), în sensul că abia aici idilizează satul, încercând să-i evidenţieze puritatea şi superioritatea moral-socială. Primul este povestea, cu peripeţii, a unei căsătorii, înecată într-o detaliată prezentare etno-psiho-sociologică a satului, pe fundalul, mereu evocat, al unei naturi paradisiace.

În Tainele..., acţiunea (redusă la o călătorie în munţi în scop iniţiatic) este întârziată până la stagnare de „pictura” amănunţită a peisajului şi de numeroase întâmplări nesemnificative. Brodate pe o intrigă forţată, artificială, naraţiunile (mai mult înşiruiri de secvenţe lirice saturate de epitete dulcege şi de expresii locale) exultă de un preaplin al fericirii de a trăi în splendoarea naturii şi în curăţie sufletească. Căldura autorului, atenţia neobosită de observator minuţios al vieţii rurale, fidelitatea în descrierea obiceiurilor, comportamentelor şi a modului de a fi al ţăranilor conferă prozei sentimentale a lui Ciocârlan o anume valoare documentară.

Opera literară

  • Pe plai, Bucureşti, 1903;
  • Traiul nostru, Budapesta, 1906;
  • Inimă de mamă, Bucureşti, 1908;
  • Vis de primăvară, Bucureşti, 1909;
  • Fără noroc, Bucureşti, 1914;
  • Flămânzii, Bucureşti, 1925;
  • La vatră, Bucureşti, 1925;
  • Amintiri literare, în Tradiţie şi actualitate românească, II, Focşani, 1936;
  • Du-te dor..., Bucureşti, 1936;
  • Tainele munţilor, Bucureşti, 1940.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …