Ion C. Bacalbaşa

Ion (Iancu) C. Bacalbaşa (24 iulie  1863, Brăila - 10 iunie 1918, Bucureşti) - dramaturg, cronicar dramatic şi ziarist. Este fiul Anetei (născută Bobescu) şi al lui Costache Telescu, gazetar şi poliţist, şef al poliţiei brăilene. După studii liceale făcute la Brăila şi Bucureşti, a urmat cursurile Facultăţii bucureştene de Litere.

În anul 1886 a început activitatea jurnalistică la gazeta „Lupta” a lui George Panu. A colaborat, deseori sub pseudonimele Memphis, Moşu, Tel, la diverse periodice politice şi literare dintre 1886 şi 1918, printre care „Lupta”, „Epoca”, „Ziua”, „Cronica”, „Adevărul”, „Revista idealistă”, „Minerva”, „Înainte” etc. La unele a fost redactor, girant-responsabil, secretar de redacţie sau prim-redactor. Scria mult, cu relativă uşurinţă, urmărindu-şi ideile cu pasiune.

Director general al teatrelor şi director la Teatrul Naţional din Bucureşti, în două rânduri, mai întâi în anul 1912 şi apoi, în timpul ocupaţiei germane din 1917, a încercat să reorganizeze prima instituţie dramatică a ţării. A fost preşedintele sindicatului ziariştilor. Anton şi Constantin C. Bacalbaşa sunt fraţii săi.

Bacalbaşa a debutat ca dramaturg cu piesa De focu birului (1895), jucată sub titlul Mort fără lumânare. Cârciumarul Gheorghe îl ucide, cu complicitatea Joiţei, soţia sa, pe cămătarul chir Dumitru. Remuşcările sunt puternice şi Gheorghe va recunoaşte crima. Atmosfera şi situaţiile dramatice sunt asemănătoare cu acelea din Năpasta, drama lui I.L. Caragiale. Piesa a avut o frumoasă carieră scenică.

Drama De la oaste (1904), jucată mai întâi la Iaşi în decembrie 1903 şi apoi la Bucureşti în ianuarie 1904, a fost motivul unei campanii de presă. Autorul a vrut să demonstreze că mediul urban corupe sufletul simplu şi curat al tinerilor de la ţară, dar demonstraţia este lipsită de cursivitate şi adevăr psihologic.

Comedia Moşu şi drama Fraţii Assan (scrisă în colaborare cu Mircea Demetriade) sunt lipsite de interes. Cronicar dramatic cu o activitate îndelungată, Bacalbaşa este mai interesant în această ipostază decât în aceea de dramaturg. Situându-se pe o poziţie cu tradiţie în critica de la noi, el este preocupat de nivelul calitativ al repertoriului teatral şi de situaţia dramaturgiei originale.

Există însă în cronicile sale şi alte idei demne de a fi semnalate. Bacalbaşa cere dramaturgilor texte scrise sub incitaţia evenimentelor contemporane. Totodată, el combate excesul de reprezentaţii cu piese străine, precum şi mania localizărilor. Cronicile sale îmbrăţişează spectacolul teatral în ansamblul său; s-a arătat, în egală măsură, preocupat de locul în societate al autorului dramatic profesionist şi al actorului de teatru.

Opera literară

  • De focu birului sau Mort fără lumânare, Bucureşti, 1895;
  • Pardon!, în colaborare cu Anton Bacalbaşa şi Constantin C. Bacalbaşa, Bucureşti, 1899;
  • De la oaste, Bucureşti, 1904;
  • Teatrul Naţional din Bucureşti, Bucureşti, 1912.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …