Ion Boteni

Ion Boteni (12 iulie 1881, Boteni, judeţul Argeş - 15 iunie 1949, Bucureşti) - prozator. Fiu al moşneanului Niţă Croitoru, Boteni va fi înscris oficial ca Ion Ionescu-Boteni, dar va semna, ca scriitor, Ion Boteni.

A absolvit liceul la Câmpulung, în Muscel, apoi devine licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosof ie (1906) şi al Facultăţii de Drept (1907) din Bucureşti. A fost profesor de franceză la câteva licee din capitală, apoi ca titular până la pensionare la Liceul „Sf. Sava”, alcătuind şi editând (împreună cu Jules Barbier) manuale de franceză pentru clasele I-VIII din şcolile comerciale. În paralel, a profesat avocatura şi a activat în politică, fiind deputat liberal. Este unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor Români (1909).

A debutat la „Sămănătorul” (1905) şi a mai colaborat la „Ramuri”, „Neamul românesc”, „Universul literar” etc. Între 1907 şi 1908, apoi pentru câteva luni în 1916, a scos la Câmpulung şi Bucureşti revista literară „Muscelul”, iar la Bucureşti a redactat periodicul „Căminul nostru” (1910-1911).

Primele două volume - Casa din Muscel (1907) şi Din satul nostru (1908) - conţin şi povestiri care au determinat încadrarea în sămănătorism. Formula e a prozei descriptive, având în centru satul muscelean, cu personaje şi obiceiuri specifice, într-o viziune simplă asupra vieţii, percepută în aspectele ei exterioare. Au fost remarcate spiritul de observaţie al autorului, autenticitatea şi pitorescul unei exprimări inspirate de graiul local.

Alte două culegeri de proză scurtă - În zile de vacanţă (1910) şi Scrisoarea din Cogealac şi alte nuvele (1938) - reunesc consemnări ale unor întâmplări mărunte, cu oameni banali, trăind în penumbră.

Povestirea Viorica Montului (1931) relevă în viaţa satului şi aspecte dureroase, conflicte, drame. Satul, cu obiceiurile cotidiene, descrierea unor momente (naturale, sociale) mai deosebite constituie fundalul naraţiunii, căruia autorul nu pare să-i dea o semnificaţie anume.

Prin personajul principal, a cărui biografie o urmăresc, „romanele” Pe Argeşel... (1933) şi Moara din Vârtop (1943) continuă naraţiunea începută în Florica Montului. Eroul, fiu al satului, parcurge un drum firesc, cu uşoare sinuozităţi, în care reuşita (un post de profesor în Bucureşti) este asigurată de calităţi intelectuale şi morale proprii. Notele de călătorie din volumul Drumuri (1910) dezvăluie un observator atent al spaţiilor noi şi al comportamentului oamenilor.

Opera literară

  • Casa din Muscel, Câmpulung, 1907;
  • Din satul nostru, Bucureşti, 1908;
  • În zile de vacanţă, Bucureşti, 1910;
  • Drumuri, Bucureşti, 1910;
  • Florica Mantului, Bucureşti, 1931;
  • Pe Argeşel..., Bucureşti, 1933;
  • Scrisoarea din Cogealac şi alte nuvele, Bucureşti, 1938;
  • Moara din Vârtop, Bucureşti, 1943.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …