Ion Bârseanul

Ion Bârseanul (?-1916) - autor de versuri şi proză. Originar din Târgu Frumos, Bârseanul a fost corector la Editura Minerva din Bucureşti şi a făcut parte din anturajul principalilor scriitori de la începutul secolului, alături de care semna (la început I. Bârsean) versuri şi proză în periodicele primului deceniu: „Literatură şi artă română”, „Sămănătorul”, „Viaţa literară”, „Viaţa literară şi artistică”, „Minerva” etc. Din 1911, a devenit membru al Societăţii Scriitorilor Români.

Cele mai multe dintre colaborările în versuri şi Ie-a adunat în placheta Primele cânturi (1906) şi în culegerea Rapsodii şi balade (1910). Ţintind să fie reprezentări alegorice ale existenţei umane, meditaţii asupra vieţii, versurile lui Bârseanul, altfel destul de comune, au în atenţie idei şi sentimente legate de eroziunea produsă de timp şi deziluzii, obsesia morţii ce întunecă bucuriile. Şi descrierile unor cadre din natură capătă conotaţii asemănătoare, unele fiind metafore sau simboluri ale stărilor şi sentimentelor omeneşti.

Mai multe poeme epico-descriptive sunt construite pe motive istorice sau folclorice de o imaginaţie cam ceţoasă, cu posibilităţi de vizualizare a unor scene, dar nu şi a ansamblului. Nu lipsesc versificările pe tema iubirii, cu obişnuitele invocări, suferinţe şi tribulaţii, cu visări erotice în decoruri romantice. Dar carenţe importante de concepţie şi exprimare duc la idei şi imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut parcă dintr-o suferinţă generală, dintr-o permanentă insatisfacţie a fiinţei umane, o fantezie desuet romanţioasă, trăirea uşor exacerbată tulbură logica discursului liric.

Bârseanul şi-a strâns schiţele şi povestirile în două volume - Popasuri vânătoreşti (1906) şi Dor pustiu (1908). În primul, câteva întâmplări mărunte sunt tratate cu umor, pe un ton mucalit, natural şi senin, constituindu-se în lecturi uşoare şi plăcute. În cel de-al doilea, doar piesa titulară e o povestire coerentă, veridică, susţinută de o exprimare adecvată, care reuşeşte să creeze o atmosferă grea, de nefericire implacabilă, ţesută ca un halou în jurul unui personaj viabil.

În celelalte proze, autorul alunecă spre artificial, senzaţional şi fantasmagoric, înspre relatarea fără relief a faptului oarecare. Excepţie ar face Iorgu Haliţki, încercare de portretizare a unui nebun, părând să sugereze misterul uşor supranatural ce învăluie uneori pe aceşti bolnavi. Traducerile din Leon Tolstoi, Emile Zola şi Alphonse Daudet au cunoscut mai multe ediţii în prima jumătate a secolului. O povestire a lui Bârseanul, în versiune germană, a apărut în volumul Rumanische Erzahlungen (1907).

Opera literară

  • Primele cânturi, Budapesta, 1906;
  • Popasuri vânătoreşti, Bucureşti, 1906;
  • Dor pustiu, Bucureşti, 1908;
  • Rapsodii şi balade. 1900-1910, Bucureşti, 1910.

Traduceri

  • Emile Zola, Două nuvele, Bucureşti, 1909;
  • Alphonse Daudet, Niverneza, Bucureşti, 1909;
  • Leon Tolstoi, Povestiri populare, Bucureşti, 1912.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …