Ion Bălăceanu

Ion Bălăceanu (28 martie 1928, Ceairlighiol, judeţul Caliacra, Cadrilater) - prozator. Este fiul Tudorei şi al lui Gheorghe N. Bălăceanu, ţărani.

Prozatorul şi-a confecţionat un arbore genealogic ce vrea să ateste o descendenţă din familia boierească, scăpătată, a Bălăcenilor, pe „ramura lor negustorească”. Urmează şcoala primară în comuna natală, dar o întrerupe în 1940, odată cu cedarea Cadrilaterului. Continuă studiile în 1946, la Cluj, unde se afla ca militar activ. Anii copilăriei şi ai adolescenţei îl poartă prin diverse locuri din ţară, unde practică felurite îndeletniciri: vânzător de covrigi, ucenic de patiserie şi argat.

Recrutat militar (1948), avansează repede în grad, pentru ca în 1956, odată cu unul dintre primele valuri de reducere a cadrelor Ministerului Armatei, să fie trecut în rezervă. Lucrează, până la pensionare, ca mecanic auto, şofer pe maşini de transport greu etc. Între timp, frecventează cenaclul literar al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Aici este remarcat de D.R. Popescu, care îl sprijină, publicându-i prima povestire - Întâmplări pe şosea - în „Steaua” (1960). Cea dintâi carte, Pâinea şi bicicleta, îi apare în 1966. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1969 şi al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Cluj din 1992.

Maniera de a povesti a lui Bălăceanu descinde în linie directă din proza lui Panait Istrati, de care îl leagă ţinuturile dunărene şi dobrogene de baştină. El nu are însă nici forţa, nici lirismul maestrului de sub tutela căruia a făcut, de-a lungul anilor, evidente eforturi de a se emancipa. Cele mai bune texte realizează acea atmosferă de balcanism românesc (Pe drumuri), specifică şi marelui brăilean, excelând în descrieri de natură halucinante (A răsărit luna) sau exotice (Un cort pe malul Dunării).

Eroul povestirilor din volumul Pâinea şi bicicleta, peregrin prin ţară, cu fesul turcesc pe creştet, are şi el ceva din destinul rătăcitor al personajelor din Chira Chiralina sau Neranţula. În genere, naraţiunile sunt simple, fără paranteze sau planuri secundare, modalitatea cea mai frecventă fiind cea confesivă. Scrise la persoana întâi, ele par mai curând mărturisiri autobiografice.

Aceeaşi modalitate o foloseşte Bălăceanu şi în povestirile sau nuvelele având ca personaje şoferi ce călătoresc prin ţară şi devin eroii unor întâmplări senzaţionale, uneori de factură detectivistă. Naraţiunile sunt pline de viaţă, o viaţă simplă, chiar rudimentară, dar autentică şi vie. Capabil să transcrie cu fidelitate şi în amănunţime, până la naturalism, întâmplări de fiecare zi, prozatorul nu mizează pe noutatea tematică, nici pe cea de expresie, ci mai degrabă pe surprinderea mişcărilor sufleteşti, pe urmărirea unor schimbări în planul conştiinţei morale a eroilor.

Opera literară

  • Pâinea şi bicicleta, prefaţă de D.R. Popescu, Bucureşti, 1966;
  • Cai năzdrăvani, Bucureşti, 1969;
  • Ceaşca, Iaşi, 1981.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …