Ion Anestin

Ion Anestin (24 decembrie 1900, Bucureşti - 5 decembrie 1963, Bucureşti) - prozator, dramaturg şi cronicar teatral.

Bunicul, Ion Anestin, se numărase printre ctitorii Teatrului Naţional craiovean, iar unchii, Victor şi Alexandru Anestin, se făcuseră cunoscuţi ca publicişti şi literaţi. Şi Theodor Anestin, tatăl lui Anestin, desenator la Primăria Capitalei, avusese în tinereţe unele preocupări literare. Anestin învaţă la Şcoala Visarion, apoi la Colegiul „Sf. Sava”, unde este coleg cu Vladimir Donescu. Împreună scot „Revista Carol I”, ce va fi continuată de „Foaia tinerimei”. La ocuparea Bucureştiului, Anestin, fiind premilitar, trebuie să se refugieze în Moldova. Reîntors acasă în 1918, fără să-şi termine liceul, se înscrie la Academia de Belle Arte, apoi la Academia liberă a lui N. Verona.

Din 1921, se dedică activităţii plastice şi publicisticii. Redactor la „Epoca”, el semnează grafică satirică, cronici, medalioane, tablete, note. În 1927, e alături de Mircea Eliade şi Radu Capriel la revista „Est-Vest”, iar în 1928 răspunde chemării lui Vladimir Donescu, care înfiinţează săptămânalul „Vremea”. Aici, Anestin girează între 1931 şi 1938 pagina teatrală, asigură grafica, inserând şi articole diverse. Concomitent, mai colaborează la „Duminica Universului”, „Bluze albastre”, „Cuvântul liber”, „Ordinea nouă”, „Gazeta”, „Adevărul literar şi artistic”, „Timpul” (susţinând între 1937 şi 1941 cronica teatrală), „Jurnalul”, „Viaţa” etc. Scoate, de asemenea, trei reviste umoristice - „La zid!” (1932-1933, 1935-1936), „Recreaţia” (1940) şi „Gluma” (1940-1943) - şi una de teatru - „Spectacolul” (1939-1940).

Ca artist plastic, are expoziţii personale (1922, 1929, 1937), ilustrează numeroase cărţi, semnează scenografia unor montări pe scene bucureştene, tipăreşte un album de gravuri, Casa cu perdelele lăsate (1929), şi altul de caricaturi, Cobai şi felceri (1932). Publică, totodată, „romanul” De necredzuta viaţă a dumnealui Ioniţă căpitan de oaste, scrisă de dumnealui Iancu Zogravul (1934), urmat de biografia romanţată Cetăţeana Tallien (1938) şi de Schiţă pentru istoria teatrului românesc (1938).

În 1939, i se reprezintă piesa într-un act Dragodana (tipărită în volum în 1940), o alta, Falimentul zeilor, intrând în repetiţii. În manuscris a mai rămas şi comedia Napoleon & co. În 1944, Anestin este suspendat pe cinci ani din activitatea ziaristică şi, se pare, închis pentru caricaturile lui antisovietice. Între 1949 şi 1954, e scenograf şi director artistic la Teatrul de Păpuşi din Piteşti.

Spirit critic ascuţit, fire lesne inflamabilă, prompt în replică şi gest, Anestin este un umorist înnăscut. Grafica lui satirică e realizată cu mijloacele artei, efectul mizând îndeobşte pe sugestie, prezentă atât în compoziţie, cât şi în jocul dintre desen şi text. Ciclul consacrat lui Ion Ion e un adevărat „roman” al cetăţeanului simplu, supus veşnic experimentelor politice. Un analogon al acestei grafici e în bună parte publicistica lui Anestin. Umorul său prodigios se manifestă şi mai limpede în mulţimea de snoave, „legende fără ilustraţii”, „panseuri”, parodii, schiţe risipite în paginile „Vremii” ori ale „Glumei”.

Romanul sui-generis De necredzuta viaţă... sfidează pudibonderia mic-bugheză, ca şi albumul Casa cu perdelele lăsate. Autorul alege un subiect „scandalos”, o suită de întâmplări decameroneşti, având în centru un neobişnuit de viril căpitan Ioniţă. Licenţiozitatea e atenuată prin proiectarea pe un fundal narativ „în stil de hronic”, după modelul lui Al. O. Teodoreanu.

Umorismul se valorifică şi în biografiile romanţate, îndeosebi în Cetăţeana Tallien, precum şi în reportaje şi note de drum. Un capitol aparte îl formează scrierile dedicate scenei. Disociind între cronica dramatică şi critica teatrală, Anestin optează pentru cea dintâi, preocupat în primul rând să-şi informeze cititorul. Sutele de cronici, scrise în peste zece ani de activitate, rezumă rapid subiectul pieselor, le relevă calităţile şi defectele, apreciază regia şi interpretarea, rareori cedând complezenţei. Pe lângă cronici, Anestin iscăleşte şi numeroase articole în care îşi exprimă opiniile despre problemele teatrului în epocă.

Provenit dintr-o familie de împătimiţi ai Thaliei, se încumetă în Schiţă pentru istoria teatrului românesc să încerce o prezentare succintă a evoluţiei artei scenice la noi, pe durata unui secol. Deficitară în latura documentară, lucrarea conţine bune pagini evocatoare, împletind nostalgia lumii vechi cu ironia bonomă. O surpriză a fost prima piesă a lui Anestin, Dragodana. De dimensiuni reduse, drama are în centru conflictul dintre onoare, ce nu se poate păstra decât cu preţul vieţii, şi datoria perpetuării neamului. Prin dramatismul său, piesa aminteşte Săptămâna luminată a lui Mihail Săulescu.

Instinctul de umorist irumpe, în schimb, în Falimentul zeilor, o parodie brodând cu mare libertate pe motivul Amfitrion. Olimpul ia uneori chipul mahalalei bucureştene, alteori pare consiliul de administraţie al unei firme moderne. Teza antirăzboinică e estompată de acţiunea plină de antren şi de vervă debordantă a dialogurilor, nu lipsite, totuşi, de unele trivialităţi. O demitizare se încerca şi în comedia Napoleon & co., însă aici şarja e excesivă, iar comicul de limbaj se limitează la efecte facile.

Opera literară

  • De necredzuta viaţă a dumnealui Ioniţă căpitan de oaste, scrisă de dumnealui Iancu Zogravul, Bucureşti, 1934;
  • Cetăţeana Tallien, Bucureşti, 1938;
  • Schiţă pentru istoria teatrului românesc, Bucureşti, 1938;
  • Dragodana, Bucureşti, 1940;
  • Scrieri despre teatru, ediţie îngrijită şi prefaţă de Victor Durnea, Bucureşti, 1989.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …