Ioan I. Ciorănescu

Ioan I. Ciorănescu (27 mai 1905, Moroeni, judeţul Dâmboviţa - 18 octombrie 1926, Sibiu) - poet. Este fiul Ecaterinei (născută Teodorescu) şi al lui Ion Ciorănescu, învăţători, şi frate cu scriitorii Alexandru şi George Ciorănescu.

După absolvirea liceului la Bucureşti („Mihai Viteazul”, apoi „Spiru Haret”), se înscrie, tot aici, Ia Facultatea de Litere şi Filosofie, dar, din cauza ftiziei, nu reuşeşte să termine nici primul an. Începe să publice în reviste şcolare („Lumea copiilor”, „Universul copiilor”, „Foaia tinerimii”), iar în 1924 şi 1925 scrie la „Vlăstarul”, publicaţie a Liceului „Spiru Haret”. Va mai colabora la „Adevărul literar şi artistic”, „Viaţa literară”, „Cuvântul literar” şi „Gândirea”. Debutează editorial în 1925, cu o culegere de naraţiuni pentru copii, Poveşti în versuri, premiată de Editura Cartea Românească.

Poezia lui Ciorănescu a fost introdusă în circuitul receptării postume de Tudor Vianu. În 1937, acesta edita, sub îngrijirea şi cu prezentarea sa, culegerea Vestiri; în acelaşi an, îi apăreau şi traducerile, reunite în Antologia poeziei franceze. Cartea de versuri e alcătuită din patru cicluri (Vestiri, Plâns înecat, Semne pe nisip, Variaţiuni), aşezate în ordinea inversă cronologiei fireşti.

Primul ciclu cuprinde exclusiv poeme pe tema morţii, începând cu cel liminar, Ante mortem, scris cu câteva zile înainte de stingerea din viaţă a poetului. Impresionantă e luciditatea cu care este întâmpinată trecerea; e aici un jurnal al întrebărilor şi stărilor ultime, de o autenticitate potenţată în absenţa patetismului şi a „literaturii”. Iminenţa extincţiei dezactivează orice convenţie literară. Unele versuri anticipă interogaţia argheziană („Urechea ta mă poate auzi? / Şi ochiul tău e-n stare să mă vadă?”, Lui Dumnezeu), în altele, tensiunea interogativă antinomică cedează locul unei seninătăţi nelumeşti, aproape mistice (Denii) sau sentimentului compensator al reintegrării cosmice (Moarte).

Ciclul Plâns înecat - cu poeme îndeosebi erotice - este marcat de poetica simbolistă (evocarea melancolizată a trecutului instituie un univers al indeterminării şi vagului, al „langorii”), ca şi de maniera poeţilor Pleiadei, din care Ciorănescu a şi tradus. Izbitor e, prin modernitate, ciclul Semne pe nisip, care preludează notaţia cotidiană şi ironică, voit prozaică, antipastelistă şi antiidilică a poeţilor din grupul de la „Albatros” (Geo Dumitrescu etc.), după cum ignoratele exerciţii stilistice a la maniere de..., din seria Cum ar fi scris versuri...

Dosoftei, Simion Ştefan, Ureche, Miron Costin, Neculce, Antim, au ceva din dispoziţia duios-parodică şi ludica a postmodernilor. Versurile pentru copii - dintre care unele rezistă şi lecturii adulte - indică un amator de rime rare: „atinse” / „inse”, „doar ce” / „întoarce”, „pentru a-l” / „cal”, „scumpe” / „arumpe”, „deschise” / „ori se”. Poveştile reciclează legende, basme şi anecdote autohtone, dar şi străine (J.W. Goethe, Adelbert von Chamisso, Uhland, Francois Copee, Fraţii Grimm etc.).

Prin încărcătura simbolică, inserţia straniului şi prin muzicalitate, legenda Cerbul anunţă baladescul poeţilor din Cercul Literar de la Sibiu. Volumul Vestiri şi versurile postume, alături de traduceri, anunţau o personalitate complexă şi novatoare.

Opera literară

  • Poveşti în versuri, Bucureşti, 1925;
  • Prichindel. Chipuri şi privelişti. Întâmplări şi istorisiri, Bucureşti, 1925;
  • Vestiri, ediţie îngrijită de şi prezentare Tudor Vianu, prefaţă de Alexandru A. Philippide, Bucureşti, 1937;
  • Chipuri de altădată, Bucureşti, 1974;
  • Vestiri. Antologia poeziei franceze, prefaţă de Alexandru A. Philippide, prezentare Tudor Vianu, Bucureşti, 1980.

Traduceri

  • Jean Racine, Estera, Bucureşti, 1923; Antologia poeziei franceze, Bucureşti, 1937.

Check Also

George Dorul Dumitrescu

George Dorul Dumitrescu (14 februarie 1901, Ceptura, judeţul Prahova – ?) – prozator. Este fiul …

Geo Dumitrescu

Geo (Gheorghe V.) Dumitrescu (17 mai 1920, Bucureşti – 28 septembrie 2004, Bucureşti) – poet, …

Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu (15 februarie 1956, Caracal, judeţul Olt) – poet. Este fiul Mariei (născută …

Aurel Dumitraşcu

Aurel Dumitraşcu (21 decembrie 1955, Sabasa, judeţul Neamţ – 16 septembrie 1990, Bucureşti) – poet. …

Victor Dumbrăveanu

Victor Dumbrăveanu (20 august 1946, Corlăteni, judeţul Bălţi, Basarabia) – prozator şi publicist. A absolvit …